Viața, cu trei minuni

   Începând din anul 2022, am hotărât ca la fiecare aniversare, să fac ceva deosebit cu ziua mea sau ceva cu adevărat important nu doar pentru mine, cât pentru cei din jurul meu. Pentru acel an am hotărât să nu accept cadouri. Toate cadourile să se transforme în donații pentru un copil care mi-a marcat gândurile încă dinainte să rămân însărcinată cu al meu băiat.   În anul 2023, am scris un articol  cu 12 lecții învățate până la de 32 de ani. Lecțiile mele care, poate vor ajunge să fie lecții și pentru alții, în altă ordine și sigur în alte împrejurări. Am făcut o pauză destul de mare de la scris, recunosc. Dar a fost vitală pentru mine și pentru familia mea și știu că de acum pașii cei mai importanți sunt faptele.   Astăzi, la împlinirea vârstei de 33 de ani, totul pare mai special, are rost. De fapt, toți anii vieții unui om sunt speciali în felul lor, depinde mult de noi ce facem cu ei, cum îi trăim.  Se spune că numărul 33 duce către sfera spiritualității și a misiunii de a fi în f

     Viața ne scoate în cale tot felul de provocări. Cu unele ne pune la pământ, cu altele ne ridică, cu unele ne face să greșim, ca mai apoi cu altele să ne facă să ne îndreptăm. Dar viața este atât de frumoasă și până la urmă învățăm din tot ceea ce trăim bun sau rău.      Episodul 5 este unul pentru un colț special al sufletului. Al meu, al tău, al nostru... Nu știu. Dar cu mândrie vă las aici acest episod.      Sunt mândră pentru că în spatele lui se află o persoană tare dragă mie și foarte specială. Chiar dacă vreau să arăt lumii întregi cine este, îi voi proteja identitatea, dar vreau să nu uite că în ciuda a tot ce viața ne-a dat să trăim împreună sau separat, o iubesc și mereu voi fii acolo undeva pentru ea și familia ei, indiferent de oră. Pentru mine a fost a doua cea mai puternică femeie și mamă din câte am cunoscut și ea știe de ce.      „Dragă mamă, am vrut să renunț la a-ți scrie, asta doar pentru că timpul, este mai mereu dușmanul meu ascuns, stă undeva acolo la pândă î

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

   Cât de împlinitor este să poți conta și peste ani în oamenii care ți-au bucurat adolescența. Și este și mai frumos când toate cuvintele frumoase și încurajatoare, vin atunci când ai mai multă nevoie.    În viața mea am avut mulți amici, dar prieteni adevărați au fost ele, Maria-Alexandra și Claudia-Ionela.  Astăzi, își face curaj să își deschidă inima Alexandra care, după cum va spune și ea, mi-a fost și colegă de bancă și adaug eu, am plecat la spital să aducem pe lume două flori, în aceeași seară, cam la aceeași oră, dar în spitale diferite (dar florile au ales să vină la câteva ore distanță una de cealaltă). 😉  Căile vieții te poartă în cele mai necunoscute și ciudate locuri, te urcă și te coboară, îți dau și palme și te folosesc pe post de preș. De la Alexandra am învățat să lupt și să i-au totul ca pe o aventură. Am învățat cum să ies demnă în lume și să demonstrez lumii că nimic din ce își dorește ea pentru mine nu se poate întâmpla, dacă eu nu vreau să se întâmple.  Continuă

    Dragă mamă, mi-a luat ceva timp să ajung să mă țin de promisiune să vin să stau de vorbă cu tine. Trădătorul... Hoțul... Este timpul... Și nu doar al meu. Al multor mame de pe acest pământ.      Poveștile acestui micuț proiect le voi intitula simplu: „Episodul...”.   Astăzi, avem primul episod cu si despre o mamă care dorește să fie mâine, mai bună decât astăzi (care de fapt este visul oricărei mame), doar că ea este fetița, adolescenta, studenta, fiica, prietena, sora și acum soția și mama, care face asta zi de zi, de când se știe. Și tot în același trup se află cea care m-a ridicat și m-a susținut de foarte multe ori.      Dragă prietenă, de vorbă cu tine aș sta nopți întregi. Să ne aducem aminte de copilărie, de filosofia tinereților apuse. Am crescut prea repede, dar mi-ai rămas adânc cuibărită în suflet și în gând. Îți mulțumesc că astăzi, după atâta timp uitat într-un cufăr, ai acceptat să te deschizi și să mă sprijini în urcușul meu.      Mai multe nu mai spun. Sunt lucruri

  PRIMA PARTE - Mică introducere despre lectură și fișa de lectură  Atunci când citim cărți, este bine să reușim să notăm undeva câteva idei esențiale despre povestea/cartea citită. Acest lucru ne va ușura căutarea atunci când dorim să ne reamintim dacă am citit cartea și ce subiect dezbate, dar ne va ajuta și la recomandări.  Indiferent de vârstă, acest pas este foarte important pentru că, în cazul cărților pentru adolescenți și adulți, volumul de informație este unul mult mai mare decât la cărțile pentru copii și ne ajută să ținem minte firul poveștii, mai ales dacă suntem mari devoratori de cărți. Ideal ar fi să notăm, titlul, autorul și editura, rezumatul și în funcție de preferințe, citatul/citatele preferate, cuvinte noi etc.  Pentru unii dintre noi această activitate, ni se poate părea cunoscută. Suportul pe care se pot nota informațiile enumerate mai sus se numește „Fișă de lectură”. Voi folosiți această metodă?  În ultimii ani m-am axat mai mult pe promovarea lecturii în rându