„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici”
Friedrich Nietzsche
„Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.
Vă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.
„Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.
Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?
Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a găsit direcția cu acest vis.
De când am devenit mamă, viața mea s-a așezat așa cum mi-am dorit mereu.
Încă de mică mi-am dorit să călătoresc mult, să văd și să cunosc și mi-am setat în minte că mă voi căsători după vârsta de 30 de ani și că tot atunci voi avea copii.
Viața e și nu e așa cum ne-o programăm. Nu a intrat în calcul divorțul avut la 27 de ani cu primul meu soț, unul dintre cele mai frumos de dureroase experiențe din viața mea. Pentru că până nu ajungi să mori de durere și să îmbrățișezi și să iubești acea durere, nu poți spune că ai trăit cu adevărat. Sunt recunoscătoare primului soț și trăirilor avute atunci, pentru că m-au pregătit cu adevărat pentru viața cu actualul meu soț, cel mai bun, deștept și frumos bărbat din lume, pe care viața mi l-a adus la momentul potrivit.
Viața cu Alex, soțul meu minunat, este un carusel de emoții și fiecare zi este un dar. Anul acesta împlinim 10 ani de când am intrat în această aventură în doi și nu ne vine să credem că au trecut așa de mulți ani pe care să îi simțim atât de puțini.
Viața cu 3 copii, cu diferență de vârstă mică între ei este o constantă provocare, pe care aș retrăi-o încă într-o sută de vieți.
Îmi ador copiii, pe care, ca orice cioară (cum zicea mama) îi vede cei mai frumoși, luminoși, buni și deștepți. Nu e doar meritul nostru, pentru că îi creștem cu multă iubire dar și valori morale sănătoase, ci este și meritul lor pentru că așa au venit pe lume.
Ce ne face viața frumoasă, deși în afară de o doamnă care ne ajută cu curățenia o dată pe săptămână, nu am avut niciodată alt ajutor?
Faptul că sunt o echipă cu soțul în ceea ce privește educația și creșterea copiilor. Soțul meu a devenit tată atunci când am rămas însărcinată și a fost lângă copiii săi din primul moment. Le-a schimbat scutece, le-a dat de mâncare, i-a spălat și a rămas singur cu ei de câte ori am avut nevoie să fug la mama (unde altundeva puteam fugi?) pentru a mă reîncărca și odihni.
Ne ajută faptul că nu am uitat să fim iubit și iubită, dincolo de celelalte roluri pe care le avem, astfel că ori de câte ori putem (măcar de două ori pe an, deși cât Achim a fost mic, nu am putut) plecăm 2 zile singuri. Comunicarea este baza unei relații de lungă durată, faptul că râdem mult împreună, că nu ne plictisim niciodată când suntem singuri și faptul că știm să păstrăm intimitatea partea noastră preferată. Da, toate aceste lucruri sunt realizabile atunci când ambii parteneri se iubesc, se respectă și fac eforturi să păstreze magia din cuplu.
Este greșit să credem că o relație se menține fără să facem nimic, chiar dacă acel nimic înseamnă a avea grijă de tine ca femeie sau din partea soțului să își lase soția să doarmă o oră în plus în weekend atunci când el pregătește cafeaua și micul dejun pentru copii.
Sigur că nu sunt toate roz și că există și ciondăneli sau certuri, dar regula de bază este fără jigniri sau cuvinte urâte pe care să le regretăm mai târziu. Altfel, orice se poate reface.
Ce sfat am pentru mămici și tătici?
Nu deveniți un cuplu dacă nu vă place omul de lângă voi! Nu deveniți părinți dacă nu faceți totul împreună! Nu ieșiți la a doua întâlnire dacă la prima deja te-a enervat!
Asta le spun copiilor mei. Este vital ca atunci când ne alegem partenerul pentru toată viața, inima și mintea să spună același lucru.
Iar dacă deja sunteți un cuplu, dacă deja aveți copii, atunci nu vă luați partenerul ca pe un dat, ci arătați-i aprecierea voastră, fiți prezenți unul pentru altul, acordați-vă timp, redescoperiți iubirea dintre voi și fiți liberi să fiți.
Viața e prea scurtă să nu o trăim fericiți.
P.S. 😊
Din 8 Iunie vă aștept să îmi asculți poveștile la noul proiect ce urmează să fie lansat storybirds.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu