Viața, cu trei minuni

  Pe locuri, fii gata, START! , mi-am spus după ce am primit emailul de confirmare.   Am început să "țin" acest blog din trei motive: 1. De când mă știu îmi place să scriu și mă exprim mult mai bine prin scris; 2. Am decis că pentru sănătatea mintală a mea și a familiei mele, este mai bine să spun durerea începutului de an (2021); 3. Am sperat și încă sper, că tot ce voi scrie aici, va ajuta și alte mame, alte familii.   Dar nu m-am gândit niciodată prea departe. De fapt, până astăzi, nici nu am știut că există o comunitate atât de mare, a bloggerilor. Am dat peste ea chiar întâmplător și mă bucur enorm că i-am găsit. Iar când i-am găsit, s-a declanșat ceva în mine. Sursa Foto: SuperBlog    Provocarea „vieții de blogger” a sosit. Acum este momentul să îmi demonstrez, de ce sunt în stare și până unde sunt capabilă să fac blogg-ing, fără a ieșii din tiparele și din moralul stabilit la început de drum.     Am aplicat și te invit și pe tine,  să înveți mai multe despre cum poți s

     Atunci când viața îți "oferă" ocazia să-i demonstrezi că îți dorești să o simți, te mobilizezi și te concentrezi să lupți și să găsești modalități cât mai la îndemână. Începutul este destul de dificil, dar treptat înveți să îți gestionezi resursele și să nu te consumi pentru orice nimic. Ajungi să devii oarecum orgolios, dar ești așa doar pentru că nu îți permiți să fi vulnerabil.    Lumea te va crede un sălbatic, dar știi bine, că dacă ai face altfel se va găsi și pentru acea acțiune o definiție. Gura lumii nu o poți astupa nici cu pământ, din păcate. Așa că, nu îți mai rămâne decât să faci așa cum simți, așa cum cere situația, așa cum îți cere persoana pentru care lupți. Restul sunt vorbe care nu trebuie să te atingă.   Și chiar dacă m-am axat pe "Viața, cu trei copii", mereu l-am avut în ecuație și pe soțul meu. A fost primul care a citit ce am scris de fiecare dată, dar mai presus de toate, primul care le-a trăit. Așa că, câte un pic din el, este peste tot