Vara s-a sfârșit, dar a fost cea mai frumoasă din viața noastră!

 

   Atunci când viața îți "oferă" ocazia să-i demonstrezi că îți dorești să o simți, te mobilizezi și te concentrezi să lupți și să găsești modalități cât mai la îndemână. Începutul este destul de dificil, dar treptat înveți să îți gestionezi resursele și să nu te consumi pentru orice nimic. Ajungi să devii oarecum orgolios, dar ești așa doar pentru că nu îți permiți să fi vulnerabil.

   Lumea te va crede un sălbatic, dar știi bine, că dacă ai face altfel se va găsi și pentru acea acțiune o definiție. Gura lumii nu o poți astupa nici cu pământ, din păcate. Așa că, nu îți mai rămâne decât să faci așa cum simți, așa cum cere situația, așa cum îți cere persoana pentru care lupți. Restul sunt vorbe care nu trebuie să te atingă.

  Și chiar dacă m-am axat pe "Viața, cu trei copii", mereu l-am avut în ecuație și pe soțul meu. A fost primul care a citit ce am scris de fiecare dată, dar mai presus de toate, primul care le-a trăit. Așa că, câte un pic din el, este peste tot și toate. Îi mulțumesc pentru că m-a ales acum nouă ani (suntem căsătoriți de opt, dar în curând se vor împlini nouă ani de când, plimbarea printr-o comună din Germania, ne-a unit, pe vecie); îi mulțumesc pentru că a avut curajul să-și lase viața în mâinile mele, pentru că m-a suportat, pentru că m-a susținut și m-a încurajat, pentru că m-a ajutat să aduc pe lume TREI MINUNI. Îi mulțumesc pentru toată iubirea lui!😘🥰

  Da, vara acestui an este despre noi și familia ce am întemeiat-o acum opt ani. Este despre reînvierea noastră. Reînviat? Sună ciudat, dar exact așa mi-am simțit familia, într-o dimineață răcoroasă de iulie când, am pornit în prima excursie, de după operația lui Ionuț, în formula completă. Ne-a fost dor și mai mult de atât, de când s-a născut Ionuț, a fost prima dată când am plecat de acasă, fără vreo temere legată de el. Nerăbdarea fetelor ne trece prin vene.

 Pentru noi, abia acum începe vacanța și vrem să profităm la maxim de ea. Chiar dacă nu vom fi doar în excursii, avem câteva puncte importante de vizitat în acest an și dorim să le onorăm cum se cuvine.

   Dăm Slavă lui Dumnezeu pentru fiecare zi și cum altfel să sărbătorim decât în familiei.

   Am plecat cu gândul, să petrecem o zi în familie, într-un alt loc decât acasă sau împrejurimi. Am ales Durău. 

   Durău este o stațiune turistică montană din județul Neamț, România. Este situată la poalele masivului Ceahlău (pe versantul de nord-vest al acestuia) la o altitudine de 780-800 metri. Din păcate vremea nu a fost una potrivită pentru aventură în natură cu trei copii, dar punctul nostru principal a fost Mănăstirea Durău . Un colț de Rai. Vom repeta această ieșire atunci când se va îndrepta vremea, pentru că stațiunea oferă locuri foarte frumoase de petrecut timp în natură, cum este Park Aventura Durău și Cascada Duruitoarea.

   Inspirația și speranța că nu trebuie să stăm doar în mașină, ne-a condus spre Lacul Bicaz. Dacă aveți spirit de aventură și o mașină de teren, aveți ocazia să ajungeți chiar lângă lac, pe traseul numit "axial", conform GPS-ULUI drumul comunal prin Izvorul Alb. Aici, cu un cort și bine pregătiți puteți petrece câteva zile în natură, iar cei pasionați de pescuit, vor fi în lumea lor😉

 Mai este traseul obișnuit, pe drumul național, pe la Poiana Largului-Bicaz, care duce direct pe Barajul Bicaz. 

    De pe baraj, priveliștea este extraordinar de frumoasă. Un peisaj deosebit, care îmbină perfect, cerul cu pământul. Nu am ezitat să ne urcăm și pe vaporaș și astfel, experiența devine și mai intensă.

  De când s-a născut Teodora, familia noastră are o tradiție. În fiecare an, pe 27 Iulie, mergem pentru câteva zile, în satul natal al soțului, unde participăm la hramul mănăstirii. Pentru că Teodora este născută în ziua de prăznuire a Sfântului Pantelimon, dar și pentru că acest sfânt, ne-a ajutat foarte mult de când am devenit o familie, este imposibil să lipsim. Așa aducem slavă și mulțumire Cerului.

  Dacă acum doi ani am fost la Dino Parc Râșnov  și Castelul Peleș , anul trecut la Gradina Zoologică Târgu Mureș , anul acesta ne-am propus să ajungem la Gradina Botanică - Cluj Napoca. Avem o țară minunată și copiii noștri merită să cunoască și frumusețile ei.

    

   În altă ordine de idei, am fost și prin alte locuri din țară și din străinătate. Chiar în primul an de viață al Teodorei, iar mai apoi în primul an de viață al Dariei, am fost și la mare. Și la noi în țară și în Bulgaria. Fetelor le place foarte mult și plimbările pe plajă dimineața devreme și seara târziu, te revigorează. De fapt, și nouă adulților ne este tare dor și sper ca la anul, să ajungem și cu Ionuț. Știu, litoralul românesc pare să devină un lux, față de alte țări, unde luxul și-l permit mai ușor și oamenii de rând. Cu toate acestea, eu cred că tot de noi depinde cum alegem și ce alegem. Din ce îmi spun cunoscuții, se poate să mergi la condiții foarte bune, aproape de plajă și la bani puțini, deci, depinde de noi cât căutăm.

  Și m-am abătut de la subiect....😉

  Și da, este vara cea mai minunată a vieții noastre de familie. Este vara reînvierii, vara în care ne-am promis să luptăm mai mult pentru noi. Este vara în care semnul infinitului și-a făcut loc în viața noastră și dacă suntem împreună, asta este cel mai important. Indiferent de schimbările care vor mai apărea în viața noastră, important este să rămânem împreună, să ne iubim și să ne respectăm și mai presus de toate să credem. Să credem în Dumnezeu, începutul și sfârșitul tuturor.

  Și din povestea noastră, fac parte și nașii de cununie și de botez ai copiilor. Ei știu, sper că știu, cât de mult îi prețuim și chiar dacă întâlnirile sunt rare, sunt de efect, maxim. Sunt sentimente tare valoroase, pe care le trăim când vorbim, când ne întâlnim: teamă, să nu greșim față de ei, respect, dar și prietenie. O prietenie care te salvează.

  Vara s-a sfârșit. Ionuț a scăpat și de gastrostomă și noi etape din viața noastră de familie, se văd la orizont. Suntem tot noi și totuși alții, mai buni, mai încrezători. Minunile încă au loc în această lume, doar noi trebuie să ne deschidem inima și ochii, ca să le vedem, iar mintea să o încuiem. Nu în sensul nebuniei, ci în sensul raționalului. Cu cât vom încerca să găsim mai multe răspunsuri logice și pertinente, cu atât ne vom îndepărta mai mult de adevăr!