Viața, cu trei minuni

     Astăzi 17 noiembrie, este marcată Ziua mondială a prematurității . Nu o spun cu bucuria cu care aș spune „La mulți ani!”, ci vreau să contribui cu povestea noastră la conștientizarea acestui fenomen.      Demersul pentru marcarea acestei zile a început în anul 2010, prin inițiativa Fundației Europene pentru Îngrijirea Nou-născuților. A fost celebrată pentru prima dată în 2011. Prin celebrarea acestei zile se are în vedere creșterea conștientizării asupra riscurilor pe care le implică nașterea prematură . Scopul Zilei mondiale a prematurității este educarea mamelor în vederea diminuării anumitor riscuri care ar putea duce la nașteri premature și determinarea găsirii resurselor financiare pentru dotarea maternităților cu aparatura necesară acestor copii.      Suntem și noi părinți de prematur, unul luptător. La 13 Ianuarie 2021, am devenit părinți pentru a treia oară. Mult doritul nostru băiat. Născut la 35 de săptămâni, cu o greutate de 2735 g și 51 de cm, avea să se lupte pentru v

    Eu și cartea Bibliotecar fiind, am ajuns să cunosc din interior, faimoasa dispută din lumea cărților:  cartea tipărită sau audiobook/e-book . Care este cea mai bună variantă?   Răspuns : Toate! Ca bibliotecar nu pot face o astfel de alegere și îmi îndrum elevii să nu o facă nici ei.  De ce?  Pentru că toate cele trei variante sunt bune, sunt cărți. Tehnica redării lor este alta. Există și diferențe de accesibilitate și totuși, personal o prefer pe cea tipărită. Crescând cu cărțile tipărite, atât acasă cât și la școală, în bibliotecile în care mi-am petrecut anii de liceu și studenție, liniștea și mirosul dintr-o bibliotecă cu cărți fizice este de neînlocuit. În acest an am descoperit și variantele electronice ale unei cărți și știți că vă spuneam că urmează să pregătesc un articol mai complex despre acestea. Nu este acesta articolul, dar tot este un articol care să evidențieze mai bine diferența dintre cartea tipărită și variantele audiobook sau e-book. Trăim într-o

  Sursa foto: Anyoli.ro Amintirile... Trăim din ele, ne hrănim cu ele, murim cu ele. Noi înșine suntem o amintire. Și nu mă refer la ceva ce a trecut ci la ceva ce putem fi pe vecie, pentru o persoană dragă.  Amintirile pot fi frumoase sau mai puțin frumoase, dar sunt constructive și ajută la formarea noastră, ne dau putere și speranță. Ne creăm amintiri tocmai pentru a putea trăi.  Amintirile sunt puntea dintre trecut, prezent și viitor și apa care alină dorul de cei dragi. Cum spunea scriitorul Octavian Paler: „Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenuşa ce rămâne reprezintă amintirile.”   Astăzi mai mult ca niciodată, ar trebui să dăruim și să creăm amintiri cât mai frumoase. Tumultul secolului vitezei, ne poate dărâma atât de ușor, dar amintirile frumoase, de calitate, cu sens și inteligent create, ne vor da putere să trecem peste orice greutate. Nu contează timpul, nici măcar nu este nevoie de un anumit moment sau motiv, importante sunt persoanele care cr