Treceți la conținutul principal

Cu mămica la povești - Episodul 4

 


Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ!

Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un articol. Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri.

„Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru. 

Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficientă am absolvit școala postliceală sanitară acum fix 10 ani. Nu am putut alege o singură nișă pentru că urăsc monotonia. Dintotdeauna am simțit nevoia să fiu antrenată în multiple activități. Joc ușor și cu talent 😉 rolul de mamă, soție, fiică, nepoată, profă, asistentă și șofez zilnic zeci de km pentru ca fiecare piesă să se așeze bine în viață.

Îmi place să cred că aduc frumos și pace în jurul meu prin ceea ce sunt și ceea ce fac. 

Nu aș vrea să renunț niciodată la meseria de dascăl. Sunt încântată atunci când îmi văd elevii realizați și-mi sunt recunoscători pentru încurajări și încrederea în ei. În tot ceea ce fac am sprijinul familiei și pentru asta le sunt înzecit recunoscătoare. De la cusutul rochițelor pentru păpuși până în prezent am testat și dezvoltat multe tehnici hand-made.

Îmi place să pictez, să decupez, să creez și vreau să cred că izvorul surselor de inspirație al creativității niciodată nu va seacă. Aaa, să nu uit, îmi place să citesc, mult de tot, biografii și dezvoltare personală. Îmi place să mă dau cu bicicleta așa cum ciocolata și ea, mi-e indispensabilă.

Vă povestesc puțin de lucrul inedit din viața mea. Mica mea pasiune pentru bijuterii cu lapte matern a început acum mai bine de 4 ani din dorința de a evada puțin din cotidian, de a realiza ceva cu totul deosebit și în același timp personalizat.

Cu timpul, în nici câteva luni, a devenit o mică sursă de venit pentru a acoperii parte din terapiile fetiței noastre speciale.

Agnes s-a născut cu o malformație gravă la esofag și a fost operată în prima zi de viață. Complicațiile nu s-au lăsat așteptate, multe și cu repercursiuni. La 7 și 8 luni a suferit două intervenții pe creier care au salvat-o de la o viață imobilizată. Mă aplec în fața celor care își practică meseria cu profesionalism și empatie.

Este un copil vesel, cu suflet mare și o voce deosebită.

Nu are un limbaj funcțional, la 8 ani nu vorbește ca un copil de vârsta ei, dar reproduce sunete din natură după un spirit de audiție fantastic și cântă din toată inima.

Îi place muzica, ritmul și lectura. Ea este motivația mea să continui micul meu meșteșug, dacă îl putem numi așa, chiar dacă activitatea mea în micul meu colț de atelier începe la ora 22.

Încapsulez într-o podoabă amintirea unei perioade de maxim atașament pudrată cu iubire pentru că atunci când din mâinile mele iese un obiect acela nu e doar o valoare ci și o trăire.

Cu bucuria de a fii și a simți vă doresc zile cu soare și numai bine! 

Emilia Deak”

Comentarii

  1. Emi, draga mea prietenă, lumea asta-i mai frumoasă datorită unor ființe asemeni ție, minune de om bun și frumos! Vă iubesc! ♥

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

32 de ani și gândurile mele despre viață

Astăzi, este o zi specială. Se spune că femeile nu trebuie întrebate de vârstă, dar nici ele nu trebuie să o dezvăluie. Am fost de multe ori numită „copilul de 14 ani” chiar dacă eu aveam 20, „copilul cu copii”, „mamă foarte tânără”; nu m-au deranjat aceste afirmații.  Recunosc că în multe chestiuni de viață am fost o grăbită, probabil pentru că am vrut să demonstrez că pot.  Cui? Nici astăzi nu știu.  Mie? Probabil.  Remușcări pentru că m-am grăbit? Da!  Cu toate acestea nu m-am oprit. Am fost mereu persoana care a vrut mai mult de la ea, în primul rând. Dar și persoana care s-a încrezut mult în oamenii care nu au meritat. Am suferit și nu m-am vindecat total, încă. Dar am avut mereu o CREDINȚĂ aparte; iertarea și uitarea vin cu timpul. Nu mă mai grăbesc!  Am învățat că momentele trebuie savurate mai mult și sunt mult mai frumoase când sunt spontane. Pregătirea, programarea, nu se vor plia mereu pe momentul pe care îți dorești să îl trăiești.  Spontan este și acest articol. M-am trez