Iubirea de mamă te poartă în cele mai ciudate locuri și îți dă cele mai tari senzații. Te urcă și te coboară și chiar te calcă în picioare. A nu se înțelege că a fii mamă este toxic.
A fii mamă este cel mai minunat „job” din lume și atunci când viața îți dă acest titlu, nu vine și cu instrucțiuni. Se întâmplă să primim sfaturi chiar mai multe de cât am dori, dar până la urmă fiecare femeie este unică iar instinctul ei este cel care are prioritate.
De doi ani de zile șovăiesc între multe experiențe, trăiri și sentimente legate de „jobul” de mamă și soție. Am momente în care sunt atât de epuizată și copleșită de situații inevitabile și reprogramate, încât mă descarc pe tot ce-mi iese în cale. Dar mai presus de toate sunt clipele de bucurie, împlinire și relaxare pe care ți le aduc un zâmbet, o îmbrățișare, o vorbă caraghioasă spusă de copilul tău. Toată durerea și toate neajunsurile trec într-o secundă și nimic pe lume nu mai contează decât să îți vezi copiii sănătoși și fericiți. Mai mult, faptul că relația cu soțul meu este minunată și că de-a lungul anilor am învățat împreună să gestionăm situațiile de criză, chiar dacă a fost greu și se mai întâmplă și acum să ne mai pierdem, totuși știm că ne putem baza unul pe celălalt și vom ajunge în cele din urmă să reparăm împreună lucrurile.
Mai este pasiunea pentru scris, pe care încerc să o cultiv în fiecare zi și în ultimii ani, reorientându-mă profesional am reușit să o redescopăr și să o îmbin cu minunatele cărți din biblioteca în care lucrez și cu cea de acasă care este în continuă creștere. Legat de acestea două, anul trecut am lansat primul proiect cu ocazia Zilei Naționale a Lecturii, unde alți prieteni m-au ajutat să aduc în fața voastră câteva lucruri despre importanța lecturii. Cea de-a doua ediție este pe drum, dar…
Atât despre noi, un proiect altfel urmează să i-a naștere și sper să fie la fel de interesant ca cel de anul trecut. De fapt, viața de mămica este un adevărat proiect. Nu este vorba doar despre viața cu trei minuni, ci despre viața care îți oferă nenumărate și neprețuite minuni, atunci când soțul este lângă tine, dar și când din diferite motive viața ți-a dat putere să-ți crești singură copiii. Anul acesta, în fiecare lună, veți avea ocazia să citiți altfel de povești, ale altor mămici. Mămici cunoscute dar și mai puțin cunoscute, prietene din copilăria mea sau prietene pentru că viața ne-a făcut prietene.
Îmi doresc să aduc în atenția voastră, altfel de povești despre viața de mămică. Îmi doresc să vedeți că indiferent de statutul pe care o femeie îl ocupă sau nu în societate, a fii mamă este mai presus de toate și mai solicitant de o mie de ori, dar și rezultatele sunt mult mai satisfăcătoare și toți banii lumii nu pot cumpăra ceea ce îți pot oferi copiii tăi.
Nu voi dezvălui din timp cine sunt mamele. Lunar, la alegerea lor, vor apărea articole cu și despre viața lor de mamă, îmbinată cu cariera.
În apropierea Sărbătorii Sfinte a Crăciunului, am încercat să aleg 12 mame. Acestea au primit o invitație în care le-am prezentat pe scurt ce doresc să fac la care, spre surprinderea mea, au răspuns destul de repede și foarte deschis. Nu am acoperit din prima toate lunile, pe parcurs, citind poveștile lor, poate se vor mai alătura. Totuși, sunt mai mult decât mulțumită pentru că am reușit să obțin într-un timp foarte scurt răspunsuri afirmative.
Mă aștept la modificări pe parcurs, nu este ușor să-ți pui viața public cu gândul că poți ajuta pe cineva. Dar știu că indiferent de rezultatul de la finalul proiectului, vom fii mai bogate și mai liniștite știind că nu suntem singure.
Astăzi, dăm startul proiectului „Cu mămica la povești”, dar vă mai țin puțin în suspans. Numele mămicilor care au acceptat provocarea va fi dezvăluit sau nu (rămâne la alegerea mamelor), doar în ziua publicării articolului scris chiar de ele, în funcție de luna aleasă. Eu nu voi intervenii cu nimic la crearea articolului. Este povestea fiecăreia. Fiecare articol va avea doar o parte introductivă din partea mea și atât.
Mai mult de atât, îmi doresc ca acest proiect să nu rămână doar la nivelul super-mămicilor care au ales să spargă gheața, ci vreau să afle cât mai multe mame despre el. Vă invit să vă implicați în discuții și chiar să cereți sfaturi dacă simțiți că aveți nevoie.
Prin acest proiect încurajăm, nu criticăm. Ajutăm, nu corectăm nimic. Fiecare mamă face cum simte ea că este mai bine pentru puiul ei. Evident, nu încurajăm nici un comportament violent sau care poate aduce vătămare copiilor, dar sunt sigură că mamele alese să deschidă acest proiect știu foarte bine aceste lucruri și vor fii deschise să ajute.
Le mulțumesc mămicilor care au avut încredere în mine și își lasă povestea să circule prin intermediul Blogului Viața, cu trei minuni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu