Treceți la conținutul principal

Ziua Națională a Lecturii - Ediția 2022

 


 O zi atât de specială...o zi atât de așteptată!?
Ziua lecturii se poate ține în orice zi. Acasă în familie, la grădiniță, la școală, pe stradă, la locul de muncă, în autobuz, oriunde te prinde cheful și pofta de citit☺️
  Dar oare este suficient?
  Din experiența mea, nu!
 De ce? Pentru că avem nevoie de stimuli, de motive, de exemple, de persoane care să ne învețe acest lucru și care să ne ajute să facem din lectură un stil de viață.

  Nu îmi aduc aminte să îmi fi văzut părinții citind, dar știu că atunci când am ajuns destul de mare și capabilă să citesc singură, mi-a plăcut enorm. Se spune că această dragoste se învață, se educă, se moștenește. Nu am fost cea mai mare devoratoare de cărți, dar țin minte perfect, că atunci când începeam o carte, o citeam cu atâta entuziasm încât uitam să respir.

   Astăzi, nu mai am timp pentru a citi ce îmi place sau ce cred că mi-ar folosi. Trei minuni au nevoie de mine și clar lecturile copilăriei lor, sunt și lecturile mele. Dar chiar și așa, sunt atât de multe de învățat. 

   Luând în considerare pregătirea noastră și abilitatea de a fi părinte, dacă vom fi atenți la nevoile celor mici, prin lectura potrivită, îi putem învăța cum să gestioneze emoțiile, stările prin care trec în anumite momente din viață, vor ști cum să își aleagă prietenii, vor ști să deosebească binele de rău și că nimeni nu merită să fie singur etc.

  De patru ani, lucrez ca bibliotecar școlar. Nu am visat niciodată la această meserie, dar vântul schimbărilor din viața mea, m-a adus în acest loc fermecat, din care nu îmi doresc deocamdată să plec. Trăiesc prezentul, chiar dacă acesta este deocamdată, acasă, cu mezinul familiei🥰

    Probabil vor fi voci care vor spune că nu am suficientă treabă acasă și de aceea îmi ocup timpul cu tot felul de alte activități. Ei bine vă spun că nu este așa! Chiar am! Sunt zile în care nu-mi văd capul de tot ce este de făcut prin casă și împreună cu copiii, dar nici soțul nu trebuie neglijat. Alteori, sunt plecată și pentru câteva săptămâni de acasă și nu îmi arde de nimic altceva, decât să scriu câteva rânduri, doar ca să nu îmi pierd mințile din cauza problemelor de sănătate ale mezinului. Mai multe am scris despre starea de bine a unei mame și dacă nu ați citit încă articolul, îl găsiți aici.

     Așadar, din aceeași nevoie, dar și din motivul de a promova lectura, mai ales în rândul celor mici, am pornit acest mic proiect. Cei care mă cunosc știu că am mai avut astfel de colaborări, dar astăzi, 15 Februarie 2022, de prima Zi Națională a Lecturii și în fiecare an de acum înainte, vreau propriul proiect. Propriul mod prin care să vă aduc în lumea cărților și să vă îndrum să vă cuceriți copiii cu cele mai frumoase cărți. Cărțile vor fi recomandări luate din alte părți, probate și dezbătute îndelung, dar ceea ce se va face pe baza lor, vreau să fie munca mea.

   Aici, acum, încep, prima ediție a Zilei Naționale a Lecturii, marca „Viața, cu trei minuni” și îmi doresc din suflet ca fiecare ediție să fie mai frumoasă, mai ingenioasă, cu cât mai mulți Mesageri ai Lecturii. Da! Acesta este primul meu dar către voi, cei care ați răspuns primei provocări. Vă declar Mesageri ai Lecturii și pun aripi mesajelor voastre și le dau drumul în lume.

  Din partea Mesagerilor Lecturii vă las gânduri despre ce înseamnă lectura și ce efect a avut asupra lor și asupra minunilor din viața lor. 









    Din partea mea, vă transmit, numai gânduri bune, mulțumiri și promisiunea continuă, că „Aici, Acum, este doar începutul!”


   
     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

32 de ani și gândurile mele despre viață

Astăzi, este o zi specială. Se spune că femeile nu trebuie întrebate de vârstă, dar nici ele nu trebuie să o dezvăluie. Am fost de multe ori numită „copilul de 14 ani” chiar dacă eu aveam 20, „copilul cu copii”, „mamă foarte tânără”; nu m-au deranjat aceste afirmații.  Recunosc că în multe chestiuni de viață am fost o grăbită, probabil pentru că am vrut să demonstrez că pot.  Cui? Nici astăzi nu știu.  Mie? Probabil.  Remușcări pentru că m-am grăbit? Da!  Cu toate acestea nu m-am oprit. Am fost mereu persoana care a vrut mai mult de la ea, în primul rând. Dar și persoana care s-a încrezut mult în oamenii care nu au meritat. Am suferit și nu m-am vindecat total, încă. Dar am avut mereu o CREDINȚĂ aparte; iertarea și uitarea vin cu timpul. Nu mă mai grăbesc!  Am învățat că momentele trebuie savurate mai mult și sunt mult mai frumoase când sunt spontane. Pregătirea, programarea, nu se vor plia mereu pe momentul pe care îți dorești să îl trăiești.  Spontan este și acest articol. M-am trez