Treceți la conținutul principal

Emilia și bijuteriile din lapte matern

    În mintea și sufletul unei mame se produc atâtea schimbări și sunt activate atâtea mecanisme, pe care nici cei mai mari fizicieni, chimiști, ingineri, medici etc., nu ar fi capabili să le înțeleagă.

Acest articol, chiar dacă este special creat pentru o mămică, sunt sigură că multe se vor regăsi în următoarele rânduri.

Femeile cresc în ele și aduc pe lume, adevărate minuni. Ce se întâmplă în interiorul unei femei, din clipa în care rămâne însărcinată, este atât de minunat, de nedescris, de magic, de frumos; atât de ieșit din tiparele acestei lumi.

"Sunt mamă de trei copii. Sunt unul din cei cinci copii ai mamei mele, sunt sora unei mame cu opt copii, sunt nora unei soacre cu patru copii și o viață, nu ușoară. Sunt prietenă, de mame cu unul, doi, trei copii. Sunt mamă a unui grup, unde găsești alte mame ce luptă pentru ai lor copii. Sunt parte din multe grupuri, unde găsești multe mame, fiecare cu povestea ei. Sunt unică!" - Aceste rânduri sunt încurajări pentru mine și totuși pentru voi toate, mame din întreaga lume, care ați rupe bucăți din voi ca să vă puteți ocroti minunile.

Emilia, este una din aceste mămici super-erou. Nu o cunosc personal, încă nu am avut această ocazie. Dar aștept acea zi, oricare ar fi ea! Emilia, a făcut tot ce a putut ea mai bine pentru a ei minune. Un copil în ochii căruia îți dorești să stai și te rogi să nu clipească, ca să nu cazi. 

Învățătoare timp de 10 ani, apoi asistent medical, în vâltoarea vieții ce i-a cuprins familia, a învățat să înoate contra curenților și încet a ieșit la mal. După cum spune ea, "a căutat să-și ocupe creierul cu ceva", pentru că viața nu a fost doar lapte și miere. Avea nevoie ca mintea ei să rămână trează, avea nevoie să găsească o sursă de energie, ca să poată fi trup și suflet, lângă minunea ei, care s-a născut cu aceeași boală ca micuțul nostru Ioan-Alexandru, dar cu mult mai multe complicații.

O mamă ajunge să facă multe, foarte multe pentru copilul ei bolnav. Ajunge în locuri în care nici macar nu visa vreodată că va ajunge și cheltuie oricât, pentru puiul ei. Emilia a transformat un hobby într-o mică sursă de venit, care să acopere o parte din cheltuielile terapiilor.

Astfel, minunățiile care ies din mâinile Emiliei, nu numai că o ajută pe ea să se deconecteze, dar o ajută pe fetița ei să aibă o viață normală și mai mult, ne ajută pe noi să purtăm pretutindeni un moment important din viața noastră. Acest moment se numește alăptarea; continuarea susținerii vieții, momentul în care copilul și mama, se simt deopotrivă ocrotiți și împliniți. Senzația aceasta o putem păstra și după încheierea ei, cu ajutorul creațiilor Emiliei - Bijuterii cu lapte matern


   Eu nu mai am această minune la îndemână și după provocarea lansată de Emilia, am început să regret că nu am păstrat la congelator, măcar o picătură din ea. Dar, bijuteriile făcute de Emilia, pot conține și altă părticică din tine și cei dragi, spre exemplu o șuviță de păr.

De ce o recomand pe Emilia și ale ei minunății? Pentru că este o mamă eroină, pentru că tot ce face, tot ce crează, ea toată este pentru scumpa ei fetiță. O mai recomand pentru că, în prag de sărbători vă puteți face atât vouă cât și Emiliei și familiei ei, cel mai frumos cadou, acela al iubirii de aproapele. Darul prețuirii unui om care nu renunță să creadă în ceilalți, darul care încă ne definește ca fiind ființe asemenea Creatorului, superiori. Dar nu superiori unul față de celălalt, ci superiori în faptă, demonstrând încă odată că, DAR DIN DAR SE FACE RAI!

Foto: Emilia Deak


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

Cu mămica la povești - Episodul 1

    Dragă mamă, mi-a luat ceva timp să ajung să mă țin de promisiune să vin să stau de vorbă cu tine. Trădătorul... Hoțul... Este timpul... Și nu doar al meu. Al multor mame de pe acest pământ.      Poveștile acestui micuț proiect le voi intitula simplu: „Episodul...”.   Astăzi, avem primul episod cu si despre o mamă care dorește să fie mâine, mai bună decât astăzi (care de fapt este visul oricărei mame), doar că ea este fetița, adolescenta, studenta, fiica, prietena, sora și acum soția și mama, care face asta zi de zi, de când se știe. Și tot în același trup se află cea care m-a ridicat și m-a susținut de foarte multe ori.      Dragă prietenă, de vorbă cu tine aș sta nopți întregi. Să ne aducem aminte de copilărie, de filosofia tinereților apuse. Am crescut prea repede, dar mi-ai rămas adânc cuibărită în suflet și în gând. Îți mulțumesc că astăzi, după atâta timp uitat într-un cufăr, ai acceptat să te deschizi și să mă sprijini în urcușul meu.      Mai multe nu mai spun. Sunt lucruri