Treceți la conținutul principal

Atrezie choanală dreaptă (imperforație choanală dreaptă)

 


 În articolul anterior "Despre experiența noastră la Clinica de Pediatrie 1 din Cluj-Napoca", vă spuneam că vom avea o perioadă mai grea, în care, cu voie sau din nevoie, trebuie să ne prezentăm la mai multe investigații și că voi avea câteva articole bazate pe experiențele noastre din fiecare spital/clinică sau chiar vă voi spune ce am aflat în urma investigațiilor.

Astăzi, Ioan-Alexandru, a fost supus unei noi operații. Noul diagnostic l-am descoperit întâmplător. Bebe Ioan-Alexandru, avea dificultăți în timpul respirație. La început am pus totul pe seama perioadei lungi de intubare la Terapie intensivă sau pe seama răcelii. Complicațiile au început să apară, atunci când Ioan-Alexandru a răcit și secrețiile nazale erau de o consistență pe care eu nu am mai întâlnit-o sau de care nu am mai auzit să existe la copii. În special noaptea îi era extrem de greu să respire, câteodată aveam impresia că se sufocă.

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre atrezia coanală, aveți link-ul aici: https://www.romedic.ro/atrezie-coanala-imperforatie-coanala. Eu doresc să vorbesc strict despre cazul nostru.

În această dimineață ne-am prezentat la Spitalul de Copii, Clinica ORL, la domnul doctor Mihuț Gheorghe. Din păcate am prins poate cea mai aglomerată zi, nu din punct de vedere al programărilor, ci din cauza urgențelor care au întrerupt destul de des, bunul mers al lucrurilor. La ora 13:17 minute, au venit după Ioan-Alexandru și l-au dus în sala de operații. Nu a știu nimeni să îmi spună cât va dura exact operația. Îmi doream doar să treacă repede, bine și să îl țin din nou în brațe și să îi simt parfumul specific. La ora 14:42 l-am auzit pe hol. Un plâns chinuit, obosit și confuz, dar am știut că este puiul meu.

Ioan-Alexandru, de când îl știu, cu toate că în brațe l-am ținut abia la două luni de la naștere, a fost o minune de copil. A luptat și calmul lui aparte te cutremură. A rezistat atâtea ore nemâncat și nu a plâns. Agitat a fost, dornic de ocrotire în brațele mele, dar nu a plâns. După operație lucrurile au stat altfel și totuși la fel. În ultimele șase luni mi-a fost dat să văd zeci de copii cu zeci de reacții adverse la anestezie, astăzi și pe Ionuț. Avea un plâns ciudat, a oboseală, a durere, a foame, dar nu unul care să te facă să nu mai ști ce să faci cu copilul.

Operația a decurs bine, fără complicații. Ce anume a făcut domnul doctor? Nara dreaptă a lui Ioan-Alexandru, era înfundată de țesut moale și os. Pentru ca Ioan-Alexandru să poată respira corect, a fost nevoie de perforarea și îndepărtarea acestora. În urma îndepărtării evident a pornit și sângerarea, din cauza căreia trebuie să rămânem sub supraveghere medicală, pentru a fi evitată o posibilă hemoragie. Probabilitatea ca această intervenție să trebuiască repetată este foarte mică, dar nu imposibilă, însă noi nădăjduim la Dumnezeu, că vom fi cei norocoși.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și a voastră, a celor care v-ați rugat pentru el, am mai trecut peste un hop și rămânem cu nădejdea acolo sus. Eu am fost foarte speriată și m-am gândit la ce este mai rău, dar am realizat încă o dată că, Dumnezeu lucrează prin oamenii și adevărații oameni au mereu binecuvântarea lui Dumnezeu! 

Vă mulțumim!



Comentarii

  1. Ioan Alexandru este lucrarea lui Dumnezeu, este un copil puternic. Din Marea lui putere o trimite și mamei lui. Dacă el ar ceda și mama lui ar cădea. Împreună sa luptați și sai mulțumiți lui Dumnezeu pt răbdarea și puterea pe care o aveți amândoi. Multă, multă sănătate Ioan Alexandru. Multa putere Ioana. Dumnezeu nu da mai mult decât putem duce. Pupici ție și celor 3 minuni

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și Daria urmează cursul firesc al vieții - final de grădiniță 2

   Atât de repede trec anii, atât de repede îmi cresc minunile. Doamne, mai oprește timpul, te rog!  Primul mare sfârșit din vița ta, dragă Daria, este aici. Și la fel cum am spus  în gândurile pentru Teodora , las aici doar ceea ce și-ar dori pentru tine, toți cei care te cunosc. Restul, este intimitatea familiei și a sufletului tău inocent.  Rămâi TU, rază de soare, dar puțin câte puțin mai puternică să devi în fiecare etapă a vieții. Inocența ta este o „boală incurabilă” pe care toți mi-aș dori să o avem.  Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ni te-a dăruit. Tu ești curcubeul familiei și ne dorim ca râsul tău să molipsească întrega lume atunci când ai ocazia să o cunoști.  Îți dorim tot binele din lume, ne rugăm pentru paza și ajutorul tău și să nu uiți că indiferent de momentele ce ne vor cotropi viața, te iubim infinit și nimic din ce faci sau spui nu poate micșora această iubire! Răbdarea și iubirea pentru toate să crească zilnic în inima ta și cur...

Excursiile în familie - ediția 2024 😁

   Sunt o fire optimistă, muncitoare și perseverentă, dar sunt om și salvarea mea vine de cele mai multe ori dintr-un somn lung și neîntrerupt, sau din ieșirile alături de ei, dragii mei dragi. Dar în aceste ieșiri vreau să fiu LENEȘĂ.🤣 Vreau să fiu răsfățată, servită și lăsată să lenevesc până mă dor oasele de la atâta leneveală. 😅 Glumesc!  Anul acesta ieșirile au început mai repede ca de obicei, profitând de liniștea dinaintea zarvei de sfârșit de an școlar. Vă readuc aminte că am mai publicat un articol pe această temă, iar  aici  aveți calea către el. 😊  Am ales să vizităm trei obiective turistice create de mâna omului în natură, dar care nu perturbă natura într-un mod violent, cred eu.  Înainte să vă expun obiectivele și ce anume ne-a plăcut sau nu la ele, vă las linkul către cazarea pe care am ales-o noi. Tot în mijlocul naturii. Un colț perfect de relaxare, cu gazde extrem de primitoare și prețuri accesibile.  Da, dacă ați deschis link...

Un 33 dominat de cuvântul ACUM

   Începând din anul 2022, am hotărât ca la fiecare aniversare, să fac ceva deosebit cu ziua mea sau ceva cu adevărat important nu doar pentru mine, cât pentru cei din jurul meu. Pentru acel an am hotărât să nu accept cadouri. Toate cadourile să se transforme în donații pentru un copil care mi-a marcat gândurile încă dinainte să rămân însărcinată cu al meu băiat.   În anul 2023, am scris un articol  cu 12 lecții învățate până la de 32 de ani. Lecțiile mele care, poate vor ajunge să fie lecții și pentru alții, în altă ordine și sigur în alte împrejurări. Am făcut o pauză destul de mare de la scris, recunosc. Dar a fost vitală pentru mine și pentru familia mea și știu că de acum pașii cei mai importanți sunt faptele.   Astăzi, la împlinirea vârstei de 33 de ani, totul pare mai special, are rost. De fapt, toți anii vieții unui om sunt speciali în felul lor, depinde mult de noi ce facem cu ei, cum îi trăim.  Se spune că numărul 33 duce către sfera spiritualităț...