Treceți la conținutul principal

Oportunitatea de a învăța prin competitivitate. Gânduri despre prima participare la SuperBlog

 


Atunci când am decis să țin un blog, mi-am asumat un risc destul de mare aș spune, din pricina faptului că eu, cea căreia nu-i place să-și expună viața, totuși am făcut-o. Am făcut-o pentru că era o terapie, pentru că mă eliberam de negativism și pentru că experiențele mele doream să le știe și alte mame, doar ca să le pot ajuta cumva, cândva.


 La un an și jumătate a venit o altă provocare. Să mă „duelez” cu bloggerii României. Am luat-o ca pe o redescoperire a mea, ca pe o nouă etapă în a învăța ceva nou.


 Nu am crezut că poate fi atât de greu. De fapt, cred că a fost mai greu din pricina faptului că nu am avut o experiență adecvată. Să scriu pur și simplu tot ce simt, așa cum îmi vine, că este fericire sau este supărare, nu se poate compara cu ceea ce a trebuit să scriu în competiție. Nu am vrut neapărat să câștig, dar modul de redactare al articolelor a fost mult diferit. Mai mult, trebuia să urmez anumite cerințe care nu mă încântau și care îmi limitau oarecum felul meu de scriere. Multe din subiecte trebuiau probate mai întâi sau să am o minimă experiență legată de subiect, iar pentru că asta nu avea cum să se întâmple, la multe dintre probe nici nu am participat.


 Cu toate acestea nu regret; m-am situat pe locul 50 din 92 de bloggeri înscriși, cu un punctaj de 480 de puncte, participând la 7 probe din 22. Competiția a fost strânsă, chiar din spusele participanților, nu știi niciodată când urci sau cobori în clasament. De cele mai multe ori crezi că vei avea un punctaj frumos și când vezi rezultatele îți vine să plângi.


 Eu una m-am bazat doar pe stilul meu, dacă pot spune că am unul. Nu am țintit la câștig. Am vrut să-mi testez niște limite și să văd ce înseamnă să fii blogger cu renume. Nu am citit niciodată articolele colegilor în timpul competiției, de frică să nu mă pierd, să renunț. Am scris după puterea și posibilitățile mele și sunt foarte mândră de rezultate. În schimb, voi începe de acum să îi citesc pe o parte din ei, pe cei care mi-au stârnit curiozitatea, dar mai ales pe cei care au și ponturi despre „cum să devi un blogger mai bun”.


 Acum, la ceas de dimineață, când abia se face zi, savurez o cafea și un croissant, privesc pe fereastră la prima ninsoare și mă gândesc la câte mai am de învățat și la ce proiecte frumoase poți scoate la lumină doar spunând despre experiențele tale.


 Ce am învățat din participarea la această competiție?

  1. Să nu intru în joc dacă nu știu cum se joacă. Documentarea este foarte importantă dar eu nu pot să scriu despre ceva și cineva, dacă nu am și anumite cunoștințe. De exemplu articolele despre un brand, nu le pot scrie dacă nu am încercat măcar o dată ceva de la ei.

  2. Să fiu mai responsabilă.

  3. Să fiu eu în tot și toate.

  4. Să mă bucur de reușita celorlalți.

  5. Să perseverez indiferent de rezultat.


 SuperBlog este pentru mine, un punct de plecare, o formă de informare și educare. O punte de a cunoaște noi branduri și de a lega prietenii cu alți bloggeri. Din păcate, partea cea mai frumoasă la final de competiție este Gala SuperBlog, unde nu voi reuși să ajung, nu anul acesta. Dar cine știe ce îmi rezervă viitorul?


 SuperBlog a fost despre testarea limitelor, despre momente de extaz în idei, despre bucuria de a împărtăși experiențe, dar și despre momente de panică, de momente fără pic de inspirație, despre emoții ca la un examen important. A fost despre descoperire și redescoperire. A fost epic.


Sursa: SuperBlog.ro

 Aștept următoarea competiție și îmi doresc să fiu și mai pregătită. De aceea, dragi colegi bloggeri, dacă veți citi vreodată ce am scris aici, poate mai aveți puterea să împărtășiți și cu mine din ponturile blogosferei. 😉


  Felicit echipa SuperBlog pentru acest proiect care s-a născut în 2008, felicit toți sponsorii competiției care în schimbul articolelor au știut să ofere premii cu adevărat memorabile și de folos, dar mai ales pentru feedback-urile din care toți avem de învățat și nu în ultimul rând îi felicit pe toți participanții pentru răbdare, dăruire și perseverență.


 Ioana Roșca alias Viața, cu trei minuni vă salută și vă mulțumește pentru această oportunitatea.


 Îmbrățișări și sănătate 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și Daria urmează cursul firesc al vieții - final de grădiniță 2

   Atât de repede trec anii, atât de repede îmi cresc minunile. Doamne, mai oprește timpul, te rog!  Primul mare sfârșit din vița ta, dragă Daria, este aici. Și la fel cum am spus  în gândurile pentru Teodora , las aici doar ceea ce și-ar dori pentru tine, toți cei care te cunosc. Restul, este intimitatea familiei și a sufletului tău inocent.  Rămâi TU, rază de soare, dar puțin câte puțin mai puternică să devi în fiecare etapă a vieții. Inocența ta este o „boală incurabilă” pe care toți mi-aș dori să o avem.  Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ni te-a dăruit. Tu ești curcubeul familiei și ne dorim ca râsul tău să molipsească întrega lume atunci când ai ocazia să o cunoști.  Îți dorim tot binele din lume, ne rugăm pentru paza și ajutorul tău și să nu uiți că indiferent de momentele ce ne vor cotropi viața, te iubim infinit și nimic din ce faci sau spui nu poate micșora această iubire! Răbdarea și iubirea pentru toate să crească zilnic în inima ta și cur...

Un 33 dominat de cuvântul ACUM

   Începând din anul 2022, am hotărât ca la fiecare aniversare, să fac ceva deosebit cu ziua mea sau ceva cu adevărat important nu doar pentru mine, cât pentru cei din jurul meu. Pentru acel an am hotărât să nu accept cadouri. Toate cadourile să se transforme în donații pentru un copil care mi-a marcat gândurile încă dinainte să rămân însărcinată cu al meu băiat.   În anul 2023, am scris un articol  cu 12 lecții învățate până la de 32 de ani. Lecțiile mele care, poate vor ajunge să fie lecții și pentru alții, în altă ordine și sigur în alte împrejurări. Am făcut o pauză destul de mare de la scris, recunosc. Dar a fost vitală pentru mine și pentru familia mea și știu că de acum pașii cei mai importanți sunt faptele.   Astăzi, la împlinirea vârstei de 33 de ani, totul pare mai special, are rost. De fapt, toți anii vieții unui om sunt speciali în felul lor, depinde mult de noi ce facem cu ei, cum îi trăim.  Se spune că numărul 33 duce către sfera spiritualităț...

Excursiile în familie - ediția 2024 😁

   Sunt o fire optimistă, muncitoare și perseverentă, dar sunt om și salvarea mea vine de cele mai multe ori dintr-un somn lung și neîntrerupt, sau din ieșirile alături de ei, dragii mei dragi. Dar în aceste ieșiri vreau să fiu LENEȘĂ.🤣 Vreau să fiu răsfățată, servită și lăsată să lenevesc până mă dor oasele de la atâta leneveală. 😅 Glumesc!  Anul acesta ieșirile au început mai repede ca de obicei, profitând de liniștea dinaintea zarvei de sfârșit de an școlar. Vă readuc aminte că am mai publicat un articol pe această temă, iar  aici  aveți calea către el. 😊  Am ales să vizităm trei obiective turistice create de mâna omului în natură, dar care nu perturbă natura într-un mod violent, cred eu.  Înainte să vă expun obiectivele și ce anume ne-a plăcut sau nu la ele, vă las linkul către cazarea pe care am ales-o noi. Tot în mijlocul naturii. Un colț perfect de relaxare, cu gazde extrem de primitoare și prețuri accesibile.  Da, dacă ați deschis link...