Treceți la conținutul principal

Nu tot ce „zboară”, se mănâncă sau Nu tot ce vedem la televizor sau prin magazine este educativ și de folos

   De când am devenit mamă, am încercat să fiu cea mai bună pentru ai mei copii. Poate exagerez în unele lucruri, poate sunt prea severă sau prea permisivă în altele, dar un lucru sigur și de neschimbat i-am învățat pe copii: nu tot ce zboară se mănâncă și nici tot ce se vede la televizor sau în vitrina magazinelor, ne este folositor.

   Fetele, pentru că ele sunt mai mari, au acces la telefoanele noastre, la televizor, le i-au cu mine la cumpărături, dar totul este calculat și cu măsură. Chiar dacă mai apar negocieri, lucrăm mult la acest aspect și sper ca în fiecare zi, ele să înțeleagă mai bine că nu tot ce ne înconjoară ne este de folos.

     Nu sunt persoana care să se amestece în viața altor familii, mai ales dacă nu mi se cere oarecum un sfat, dar ceea ce circulă în ultimele zile pe internetul ăsta "minunat", m-a făcut să mă îngrozesc. M-a făcut să mă gândesc doar la filme horror și eu chiar nu mă uit la așa ceva. Și atunci, cum să-mi las copiii să se uite?

   Este vorba despre un personaj. O "păpușă". Este mult spus o păpușă. Creierul meu de mamă la 31 de ani, perce ca fiind o păpușă, o figură și o siluetă, frumoasă, drăguță, zâmbitoare, care îți umple inima de bucurie. Este valabil și pentru jucăriile de pluș. Dar acest personaj, nu se încadrează nicăieri.

   Sigur ați auzit și ați văzut ultimele știri din social media, care spun despre HAGGY WAGGY.

Poză preluată de pe internet




  Ei bine, pentru mine este urâtă, needucativă și citind și alte articole despre acest personaj, în care erau traduse până și versurile cântecului, am rămas și mai șocată.

   Noi nu cunoaștem acest personaj. O prietenă îmi spunea acum ceva timp despre el și despre faptul că fetița ei se uită la el pe internet. Vroia să o facă să renunțe la acest obicei și nu știa cum. Eu nu m-am informat atunci despre el. I-am spus doar că ea este adultul și trebuie să găsească un mod frumos și folositor, prin care să o convingă pe fetiță să renunțe la a se mai uita la acest personaj. Nu am mai întrebat-o dacă a reușit, dar din alte discuții am înțeles că a șters toate aplicațiile care au legătură cu internetul și le folosește doar foarte ocazional și că este posibil ca prin blocarea altor aplicații, ea să nu vadă mereu mesajele de la mine.

   Eu zic că este un pas important și prin aceasta doresc să vă transmit să aveți mai mare grijă dragi părinți la ce anume oferiți copiilor voștri. Sunt lucruri care le crează o satisfacție temporară, dar pot în același timp să distrugă inocența celor mici într-o secundă. Nu sunt foarte documentată în ceea ce privește acest subiect. Nici nu o voi face, pentru că îmi displace maxim acest personaj.

   Am scris aceste rânduri ca un avertisment la tot ce am citit în ultimele zile și vă mărturisesc că de fel sunt o fire sensibilă și îmi este greu să privesc acest personaj. Nu vizionez filme horror și când ceva mi se pare violent și nepotrivit ochilor mei, nu continui să mă uit, doar pentru că societatea spune că este la modă.

   Am spus-o și o voi mai spune, îmi place să fiu altfel, nu îmi place nimic din ce este la modă. Dacă toți am lucra, mânca, respira, trăi, după modă am fi mai ceva ca roboții. Nici gemenii nu sunt identici în totalitate, așa că eu sau copiii mei de ce am vrea să trăim după modă?

   Vă las aici, două link-uri către articolele celor care s-au documentat poate mai bine ca mine. Nu îmi pare rău. Vreau doar să ajut și să vă fac dragi părinți să înțelegeți că, nici noi ca adulți nu ne cumpărăm tot ce ne dorim, atunci de ce am face-o pentru copiii noștri?

1. https://zanana.ro/ce-e-la-moda-nu-e-neaparat-si-sanatos-atentie-mare-la-aceasta-papusa/

2. https://www.facebook.com/groups/270608146299208/permalink/5839142619445705/

      Îmbrățișări și sănătate!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

32 de ani și gândurile mele despre viață

Astăzi, este o zi specială. Se spune că femeile nu trebuie întrebate de vârstă, dar nici ele nu trebuie să o dezvăluie. Am fost de multe ori numită „copilul de 14 ani” chiar dacă eu aveam 20, „copilul cu copii”, „mamă foarte tânără”; nu m-au deranjat aceste afirmații.  Recunosc că în multe chestiuni de viață am fost o grăbită, probabil pentru că am vrut să demonstrez că pot.  Cui? Nici astăzi nu știu.  Mie? Probabil.  Remușcări pentru că m-am grăbit? Da!  Cu toate acestea nu m-am oprit. Am fost mereu persoana care a vrut mai mult de la ea, în primul rând. Dar și persoana care s-a încrezut mult în oamenii care nu au meritat. Am suferit și nu m-am vindecat total, încă. Dar am avut mereu o CREDINȚĂ aparte; iertarea și uitarea vin cu timpul. Nu mă mai grăbesc!  Am învățat că momentele trebuie savurate mai mult și sunt mult mai frumoase când sunt spontane. Pregătirea, programarea, nu se vor plia mereu pe momentul pe care îți dorești să îl trăiești.  Spontan este și acest articol. M-am trez