Treceți la conținutul principal

Da, sunt ajutată și nu îmi este rușine să o spun!

  



     Astăzi, am avut ocazia să particip la un live, susținut de bloggerița mea preferată, Zanana, care prin ce a spus, m-a inspirat și m-a făcut să-mi dau seama că, nu îmi este rușine cu ajutorul pe care îl primesc și mai ales să fiu sinceră cu mine, ca să pot fi sinceră cu voi. Am știut mereu, dar mi-a fost oarecum frică să recunosc, pentru că multe etichete se pun în zilele noastre.

     Cei care mă cunosc știu că tot ce am scris până acum în articolele mele, mai mult sau mai puțin cu titlul de articol, știu că am fost sinceră și vorbesc din suflet. Problema mea a fost la pusul etichetelor și la grija pe care trebuie să o am cu ceea ce scriu. Mi-am spus din prima povestea vieții, dar totuși nu vreau să o expun mai mult, pentru că nu sunt pregătită eu pentru asta și clar nici familia mea.

   Și totuși, sunt lucruri generale pe care le spun, dar care în cele din urmă, devin atât de personale și chiar nu prea am talent la cosmetizarea sentimentelor. Nu am talent nici la cosmetizarea mea îmi place imperfecțiunea 😁

     Încă de când îmi amintesc foarte limpede, situațiile în care am fost nevoită să i-au anumite decizii, am avut cea mai dragă și iubită persoană alături. M-a susținut, m-a sfătuit, dar alegerile mi-au aparținut și chiar dacă o dădeam în bară era acolo. 

     Mama! Cuvântul cel mai prețuit și persoana care a făcut și face foarte multe pentru mine și familia mea. Da! Ea este ajutorul meu. Aproape, zi și noapte. Mama ne face de mâncare, când noi plecăm câteva zile de acasă, ne face casa lună și bec. Ne mai i-a copiii să doarmă la ea și uită de casa ei, ca să îmi fie mie mai ușor. 

     Dar haideți să vă spun ceva. Urmărind-o pe Zanana și alte bloggerițe, am început să am frustrări, pentru că vedeam ce de articole scriu și câte activități extra au aceste mame și totuși pot avea grijă de copii, de soț, de casă. Am încercat singură, să caut tot felul de soluții, dar am dat greș. Am rămas tot neorganizată, tot obosită, tot stresată, tot cu țeluri mari și dezamăgiri și mai mari. Dar astăzi m-am liniștit. M-am liniștit pentru că mi-a fost luminată mintea. Cu toată școala mea, chiar nu mi-a picat fisa. Am avut o oarecare ceață pe ochi și minte. Era atât de clar!

        Și așa m-am trezit, dintr-un vis urât care m-a făcut să îmi subestimez puterea de fiică, de soție, de mamă, de prietenă. Și pentru că am ajuns cu picioarele pe pământ pot spune că în tot acest ajutor există și reversul medaliei. Nu știu dacă este vina cuiva, dar un lucru știu sigur. Tot am zile când mă simt neputincioasă, când oricât așa încerca nu pot să o las pe mama să facă lucrurile în locul nostru și mai mult de atât, copiii mei mă vor pe mine întreagă. Nu obosită și mereu etalând scuze. Copiii mei vor crește frumos și își vor aminti de mine dacă sunt lângă ei și în mintea lor.

     Și în ceea ce privește, faptul că am început să dezvolt un blog, care încă nu pot spune că are o direcție stabilită și un subiect bine conturat...da, vor fi voci care mă vor critica și care vor spune: "Nu ai timp pentru că îl risipești cu blogul! Ce blog îți mai trebuie și ție, sunt destule?". Ei bine, fără vreo răutate, aroganță sau superioritate, vreau să le amintesc celor care vor citi doar acest articol, că acest blog, această pierdere de timp, mi-a fost terapie, m-a ajutat să nu intru in depresie și cu riscul de a mă repeta, poate la fiecare articol, despre noi și viața cu trei minuni, am să o spun mereu cu drag și nu mă voi opri din scris.

   Dragi mămici, sfat de la o pățită: faceți totul pentru voi, soț și copii și totul cu voi înșivă și cu ei, chiar dacă o să vă trebuiască mai mult timp. Eu încă lucrez la asta, dar sigur nu voi regreta. Cereți ajutorul când vă simțiți depășite și acceptați-l când vi se oferă.

    Îmbrățișări și sănătate!

    


    



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lectura și coloratul - călătorii spre relaxare, cunoaștere și creativitate

                 Într-o lume în care tehnologia ne acaparează tot mai mult timpul, lectura și coloratul rămân două activități simple, dar profund benefice pentru minte și suflet. Fie că este vorba despre o carte captivantă sau o pagină de colorat cu detalii fine, ambele contribuie la dezvoltarea personală, emoțională și intelectuală.     Lectura  nu este doar o activitate școlară sau un hobby pentru cei pasionați de cărți, ci este o adevărată poartă către lumi imaginare și către cunoaștere. Este o formă de îmbogățire personală care începe din copilărie și nu se termină niciodată. Prin povești, copiii exersează imaginația, învață să-și exprime emoțiile, să înțeleagă lumea din jur. Adolescenții descoperă idei, concepte și modele, iar adulții se regăsesc, se liniștesc, reflectează.     Fiecare carte ne oferă o călătorie unică, simplă la început, dar atât de valoroasă pe parcurs. Lectura este hrana minții, iar benefi...

Recomandări de cărți pentru copii, cu tematică de iarnă și Crăciun

       De șapte ani profesez ca bibliotecar și îmi place foarte mult ceea ce fac.      Meseria de bibliotecar este una esențială în societatea noastră, având un rol important în păstrarea și transmiterea cunoștințelor. Bibliotecarii sunt profesioniști care se ocupă cu organizarea, gestionarea și păstrarea cărților și a altor materiale documentare, asigurându-se că acestea sunt accesibile celor care le doresc. De asemenea, bibliotecarii ajută utilizatorii să găsească informațiile de care au nevoie, oferind sfaturi și recomandări în legătură cu cărțile și resursele disponibile.      În plus față de rolul lor administrativ, ca bibliotecar școlar, sunt adesea implicată în activități educaționale, organizând evenimente, cluburi de lectură sau programe pentru copii și adolescenți, pentru a stimula dragostea pentru lectură și învățare. De asemenea, cu tehnologia în continuă evoluție, meseria de bibliotecar s-a diversificat, iar mulți biblioteca...

Atrezie esofagiană - un an și jumătate de speranță și credință

      Primul an din viață! Ce frumos sună.  Primul an din viața ta a fost special, așa ca tine, cu bucuriile și tristețile lui. A fost frumos pentru că a fost al tău. Dar este tare greu să dau timpul înapoi, la ziua care ne-a decis viața mai mult ca niciodată.   A fost un an cu multe suișuri și coborâșuri. Cu multe lacrimi și semne de întrebare. Cu vizite la tot felul de medici și clinici și cu tratamente care mai de care. Dar cel mai important este că am rămas împreună, CINCI inimi, care bat la unison. CINCI suflete călcate în picioare, dar nu zdrobite. CINCI rugăciuni neîncetate către Dumnezeu.   Am ales să scriu iar despre boala ta, pentru că, nu este ușor să lupți cu boala. În acest an am învățat că, treci mai ușor peste ea dacă ajungi să o spui și celor din jurul tău, dacă accepți ajutorul medicului, familiei etc. Consider că indiferent de boală, că ești copil sau adult, ea nu trebuie să crească în tine și tu să joci teatru. Trebuie să o spui. Să o fac...