Treceți la conținutul principal

Reciclând, ajutăm!



  Societatea în care trăim este din ce în ce mai atacată de situații care ne fac să ne separăm, care ne fac să uităm de cei cu care petreceam atât de mult timp împreună încât nu mai vedeam viața fără ei. Prieteni, rude, colegi, pe toți i-am pus „la colț”. De cei aflați în suferințe nu mai spun. Am ajuns în stagiul în care luptăm doar pentru noi.

  Nu o spun ca un reproș sau un fel de „te cerată mama pentru prostia pe care ai făcut-o”. O spun ca o realitate, ca un moment pe care și eu îl trăiesc. Nu facem acestea toate din răutate (sunt care au făcut-o și o vor face în continuare, indiferent de starea națiunii); eu vorbesc aici de fuga noastră continuă, de faptul că mereu spunem că „nu avem timp, hai să o lăsăm pe săptămâna viitoare”. Suntem atât de obosiți...

  Cu toate acestea, în puținele secunde de respiro pe care le mai trăim, este posibil să realizăm că nu facem bine, ne dorim să schimbăm ceva în viața noastră, avem un moment de elan și de îndreptare spre această schimbare și totuși eșuăm.

  Am încercat și eu atâtea metode de abordare a situațiilor, atâtea metode prin care să nu uit că am promis ceva, atâtea metode prin care să îmi propun mai puține lucruri de făcut într-o singură zi. Unele au dat roade, altele nu. Dar continui să lupt.

  Am realizat că schimbarea vine din interiorul fiecăruia dintre noi și mai important din micile activități pe care le facem, dacă le facem cu o mai mare atenție, cu mai multă dragoste, chiar dacă este posibil să ne ocupe mai mult timp și spațiu decât de obicei.

  De curând, am descoperit un proiect ce pune capac indiferenței și merită toată atenția noastră din două motive:

1. Avem grijă de mediul înconjurător, deoarece reciclăm o parte din plasticul pe care îl folosim în fiecare zi;

2. Ajutăm copiii bolnavi, să obțină suportul financiar necesar, pentru tratamentele costisitoare și astfel le dăruim încă o șansă la viață.

  Poate nu vă este străin acest proiect, nici mie nu mi-a fost din punct de vedere teoretic, dar pentru că internetul mi-a adus aminte de el, am spus să intru puțin în amănunte și să văd concret ce este de făcut. Și totul este atât de simplu. Detaliile le găsiți la link-ul de mai sus, dar vă spun pe scurt: începeți dragii mei și colectați selectiv deșeurile și veți fi mai împăcați sufletește.

 Link-ul de mai sus este despre colectarea capacelor de plastic, reevaluarea lor și donarea sumelor strânse, unor copii care au mare nevoie de ajutor financiar pentru diverse operații sau tratamente costisitoare.

  Nu știu voi cum colectați deșeurile, bine ar fi să fie ca la carte. Eu și familia mea o facem și nu este greu deloc. Nu mă refer doar la plastic. Hârtia spre exemplu. Locuind într-o zonă în care, marea majoritate a populației se încălzește încă cu lemn, hârtia dacă nu este pusă la poartă sau în tomberoanele speciale și ridicată de organele abilitate, se poate folosi la aprins focul. Iar pentru că românul este inventiv, chiar și alte deșeuri se pot refolosi în locuință, iar restul, colectate și depozitate conform indicațiilor.

  Așadar dragilor, sfatul meu este să vă faceți puțin timp pentru a studia informațiile din link-ul de mai sus și cu siguranță nu veți regreta. Aveți ocazia să "prindeți doi iepuri dintr-o singură mișcare".

  Vă las aici și un mic ghid, „9 metode prin care poți trăi cu mai puțin plastic”, preluat de pe internet.



  Iar reciclarea și ajutorul semenilor și păstrarea curată a mediului înconjurător, nu se opresc aici. Încă de mici ne-am învățat copiii să recicleze.

  Având în vedere că trăim într-o zonă în care, sursa de încălzire a locuințelor și chiar modul prin care preparăm hrana, este lemnul și focul cu ajutorul acestuia, hârtia, chiar și un șervețel murdar, se poate folosi la aprins focul.

 Pentru plastic și sticlă, s-au amenajat containere și aparate speciale (supermarket Lidl). Dar și așa, noi, am reutilizat anumite borcane sau recipiente din plastic și le-am transformat în diverse suporturi.




  





  Metalul, mai ales recipientele care au și capac (ex. cutiile de lapte praf), soțul le-a transformat în cutii pentru diverse ustensile de meșterit.

   Îmbrăcămintea și materialele textile, care nu mai pot fi nici măcar donate, personal, le-am transformat în cârpe de șters, dar există centre și magazine speciale unde pot fi duse, nu trebuie aruncate la containerul cu gunoi menajer. Aici aveți harta reciclalării, unde puteți introduce localitatea unde locuiți și vă vor fi afișate, cele mai apropiate centre de colectare pentru diverse tipuri de deșeuri și merită să încercați.

  Există o campanie la renumita firmă CCC: „Acordă papucilor tăi, o nouă viață! Reciclarea  articolelor de încălțăminte!”  Intrați pe link și veți găsi mai multe detalii.

  Și am descoperit o campanie foarte interesantă și benefică pentru ambele părți care aparține celor de la Decathlon - bateriile uzate pot lua forma unor obiecte sportive și astfel avem grijă de mediu și ne menținem sănătoși prin sport.


 Brandul FARMEC se alătură inițiativei de protejare a mediului și te invită și pe tine să faci la fel. Detalii găsești în link și ai și o mulțime de beneficii.

  Spor la reciclat! O facem pentru noi și copiii noștri!
 
    Îmbrățișări și sănătate!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

Cu mămica la povești - Episodul 1

    Dragă mamă, mi-a luat ceva timp să ajung să mă țin de promisiune să vin să stau de vorbă cu tine. Trădătorul... Hoțul... Este timpul... Și nu doar al meu. Al multor mame de pe acest pământ.      Poveștile acestui micuț proiect le voi intitula simplu: „Episodul...”.   Astăzi, avem primul episod cu si despre o mamă care dorește să fie mâine, mai bună decât astăzi (care de fapt este visul oricărei mame), doar că ea este fetița, adolescenta, studenta, fiica, prietena, sora și acum soția și mama, care face asta zi de zi, de când se știe. Și tot în același trup se află cea care m-a ridicat și m-a susținut de foarte multe ori.      Dragă prietenă, de vorbă cu tine aș sta nopți întregi. Să ne aducem aminte de copilărie, de filosofia tinereților apuse. Am crescut prea repede, dar mi-ai rămas adânc cuibărită în suflet și în gând. Îți mulțumesc că astăzi, după atâta timp uitat într-un cufăr, ai acceptat să te deschizi și să mă sprijini în urcușul meu.      Mai multe nu mai spun. Sunt lucruri