Treceți la conținutul principal

Cărțile personalizate - adevărată descoperire a ceea ce suntem

 Trecutul te formează, prezentul te trezește, viitorul te încurajează - I.R.

  Acum aproximativ doi ani, când am descoperit prima carte personalizată, îmi părea că sună a narcisism. Mă întrebam ce poate fi atât de special la o carte personalizată, când de fapt textul este același pentru toată lumea și doar poza și numele sunt ale tale. Mă gândesc că pot exista și cărți special concepute pentru persoana ta, în totalitate, dar noi am descoperit doar prima variantă și despre asta vreau să vă spun câte ceva în rândurile următoare.

 Secretul stă de fapt în, nu pentru cină este scrisă cartea, ci cum este citită aceasta. De ce? Pentru că, suntem diferiți. Totuși, avem aceeași carte. Dar felul în care o citește fiecare, stilul, starea sufletească, fizică și mentală a fiecărui cititor, viața lui, felul în care se descrie fiecare în general, toate acestea și multe alte aspecte, pot avea un impact UNIC și o părere diferită, față de textul citit.

 Prima carte despre care vreau să vă vorbesc, este adresată cuplurilor.  Este o carte care descrie foarte bine "tRaiul în doi", pentru că exact așa se numește. "tRai în doi" scrisă de Victor Miron, te poartă prin lumea dragostei și îți readuce la viață amintirile. Este o carte de poezii și chiar prima poezie, m-a făcut să mă regăsesc și mai mult printre rândurile ei. Versurile acestei cărți, mai ales după ce ai ajuns să ai un trai cu cel/cea ales/aleasă, te face să retrăiești sentimentele primei întâlniri, primului sărut, fiorii după ce ai spus DA și lacrimile de iubire când în casa ta pășesc picioare mai mici de cinci ori ca ale tale☺️

 Și mai spun ceva: "Mă ofer șOfer" să fiu lângă tine mereu și chiar de "noi am deveni moi", nu "voi ucide pasiunea". "Doimineața" și toată viața, vor fi minunate, mai ales dacă respectăm în tocmai, recomandările "tRai-ului în doi"; doar atât, căci nu vreau să vă stric pofta de lectură și curiozitatea de a descoperii ce minunății și delicii, ascund filele acestei cărți 😉

 A doua carte, este pentru copii. Este o carte fantastică, care îi poartă pe copii spre interiorul lor, încă nedescoperit. Îi ajută să înțeleagă cât de speciali sunt și să descopere într-un mod inedit, ce puteri stau ascunse în interiorul unui pui de om. 

 Scrise de Claudia și Ioan Șerbu, alias Atelierul de eroi, pentru fetele lor, aceste povești, fie că ești copil sau adult, te vor cuprinde strâns și cu dragoste în brațele lor și te vor purta prin lumi fantastice, către descoperirea-ți proprie.

 Aceste două povești, "Aventurile în Lumea din Dulap" și "Aventurile pe Planeta Verde", sunt personalizate atât cu poza cât și cu numele copilului care urmează să primească cărțile. Noi o avem deocamdată, doar pe prima. Teodora este extrem de încântată de ea. Pentru Daria, urmează să o achiziționăm pe cealaltă, dar sincer dragi scriitori, eu ca mamă de trei copii, o aștept pe a treia 😁



 









 Cu alte cuvinte, fără a mai da detalii, vă fac o invitație de nerefuzat. Cărțile în general, sunt adevărate comori. Nu ezitați să le căutați și să le scoateți la lumina zilei. 

 Știu că vremurile sunt grele și mulți vor spune că nu are rost să ne umplem casa cu cărți tipărite, care la un moment dat se vor umple de praf. Dar credeți-mă, nu este așa. Tocmai acesta este farmecul lor. Ca și vinul; cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun. Cartea, cu cât este mai veche, cu atât va fi mai valoroasă. Iar dacă tot nu v-am convins să cumpărați cărți, mergeți la bibliotecă. Acestea sunt adevărate depozite de comori.

Spor la citit și descoperit lumi ascunse!

 




 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

32 de ani și gândurile mele despre viață

Astăzi, este o zi specială. Se spune că femeile nu trebuie întrebate de vârstă, dar nici ele nu trebuie să o dezvăluie. Am fost de multe ori numită „copilul de 14 ani” chiar dacă eu aveam 20, „copilul cu copii”, „mamă foarte tânără”; nu m-au deranjat aceste afirmații.  Recunosc că în multe chestiuni de viață am fost o grăbită, probabil pentru că am vrut să demonstrez că pot.  Cui? Nici astăzi nu știu.  Mie? Probabil.  Remușcări pentru că m-am grăbit? Da!  Cu toate acestea nu m-am oprit. Am fost mereu persoana care a vrut mai mult de la ea, în primul rând. Dar și persoana care s-a încrezut mult în oamenii care nu au meritat. Am suferit și nu m-am vindecat total, încă. Dar am avut mereu o CREDINȚĂ aparte; iertarea și uitarea vin cu timpul. Nu mă mai grăbesc!  Am învățat că momentele trebuie savurate mai mult și sunt mult mai frumoase când sunt spontane. Pregătirea, programarea, nu se vor plia mereu pe momentul pe care îți dorești să îl trăiești.  Spontan este și acest articol. M-am trez