Despre cum este să ai casa plină de copii!

Ce știu despre dezvoltarea copiilor ca la carte, din toate privințele? Nimic! Însă inima de mamă îmi spune extraordinar de multe!

Chiar în această clipă, în camera alăturată, stau la povesti patru minuni (doar una este a noastră). Ceilalți trei, sunt copiii surorii mele. Alte două minuni sunt la două case distanță, la bunici (una a noastră, una a surorii). Iar cea mai mică minune a noastră este la doi metrii de noi, în pătuțul lui. Însă sora mea mai are încă patru minuni acasă.

Cum este să ai casa așa plină? Pe ea nu știu dacă am întrebat-o. Dar știu că sora mea a făcut minuni cu ei. Noi, suntem puțin șocați 😅Sunt zile în care cu trei minuni este dificil de locuit într-o casă. Weekend-ul acesta vom avea între cinci și șapte copii. Dar vă spun din capul locului că este un sentiment unic.

Primul sentiment pentru aceste zile, a fost ca la povestea de seară, să am așa public mare, după ceva vreme. Am fost obișnuită doar cu elevii claselor primare, care veneau la biblioteca școlii la clubul de lectură și de multe ori am fost eu cea care asculta poveștile citite.

Îmi place! Îmi este dor!

Pentru celelalte experiențe, probabil voi reveni luni. Concluzia este: atunci când un copil vine pe lume, Dumnezeu nu uită să-i pună în "sacoșă", tot ce are nevoie pentru această viață. De noi adulții depinde cum gestionăm averea cu care sunt trimiși!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el. V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”. „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței. Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu? Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru. Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

Cu mămica la povești - Episodul 1

Dragă mamă, mi-a luat ceva timp să ajung să mă țin de promisiune să vin să stau de vorbă cu tine. Trădătorul... Hoțul... Este timpul... Și nu doar al meu. Al multor mame de pe acest pământ. Poveștile acestui micuț proiect le voi intitula simplu: „Episodul...”. Astăzi, avem primul episod cu si despre o mamă care dorește să fie mâine, mai bună decât astăzi (care de fapt este visul oricărei mame), doar că ea este fetița, adolescenta, studenta, fiica, prietena, sora și acum soția și mama, care face asta zi de zi, de când se știe. Și tot în același trup se află cea care m-a ridicat și m-a susținut de foarte multe ori. Dragă prietenă, de vorbă cu tine aș sta nopți întregi. Să ne aducem aminte de copilărie, de filosofia tinereților apuse. Am crescut prea repede, dar mi-ai rămas adânc cuibărită în suflet și în gând. Îți mulțumesc că astăzi, după atâta timp uitat într-un cufăr, ai acceptat să te deschizi și să mă sprijini în urcușul meu. Mai multe nu mai spun. Sunt lucruri

Viața, cu trei minuni

Faceți căutări pe acest blog