Astăzi vreau să vă povestesc despre una dintre cele mai grele alegeri pe care a trebuit să o luăm în ultimii ani. Este adevărat că viața noastră depinde mult de ce fel de alegeri facem, unele mai ușoare, altele mai grele, unele nu știm dacă sunt bune, iar de altele ne dăm seama mai târziu.
În 2017, după trei ani și jumătate de locuit printre străini, am decis să ne reîntoarcem în țară, definitiv! Nu a fost ușor deloc să facem această alegere, așa cum nu a fost ușor să plecăm. Acolo s-a născut Teodora, aveam locuri bune de muncă, aveam prieteni și eu, chiar pe frățiorul meu. Aveam multe și totuși lipseau multe! Nu este ușor să locuiești și să lucrezi printre străini. Oricât te străduiești să te integrezi, înveți limba, îți schimbi obiceiurile, te schimbi pe tine, doar să le fi pe plac. Vestea proastă este că, îți trebuie o viață să fi acceptat ca fiind unul de-a lor și nici atunci nu este suficient.
Am părăsit România o singură dată, atunci când tineri fiind, simțeam că trebuie să schimbăm ceva în viața noastră, pentru că altfel viața avea să ne schimbe pe noi!
Dumnezeu a făcut ca fiecare să găsească ceva minunat la celălalt, ceva ce nu găsiseră poate până atunci, ceva de la care nu se puteau lipsi. Viața te încearcă cu multe nedorite, dar toate de la Dumnezeu, cu credință și răbdare, le-am primit și purtat.
Am ajuns în România. Am început munca, ne-am luat viața de la capăt. A venit a doua minune, Daria. Am realizat cum multe se schimbă, cum ne schimbăm noi, cu fiecare copil pe care îl primim în viața noastră. Nu este ușor să fi părinte, dar este cel mai minunat mod prin care îți poți trăi viața. Te va durea la fel pentru fiecare, chiar dacă după ce vor mai crește ei vor spune contrariul, dar toate au timpul lor și dacă le este rânduit ca la rândul lor să aibă copii, vor simți pe pielea lor ce înseamnă.
Anul acesta, realizez și mai tare durerea despre care vă spuneam mai sus. Este durerea care te depășește și care te face să sacrifici multe aripi ca să poți păstra un echilibru. Este durerea care te face să vrei să ai control și răspuns la orice, iar dacă nu le poți obține măcar pe jumătate te mănâncă de viu. A treia minune este aici, acum cu noi. Ne bucurăm de el ca de Rai. A fost la un pas de el, dar Dumnezeu a vrut totuși să avem raiul nostru și aici pe pământ.
De ce am ales România? Pentru că ea este țara noastră, pentru că aici ne sunt părinții și frații, pentru că am fost mereu oameni optimiști care au sperat că mâine va fi mai bine. Noi am avut un "noroc" aparte. Am avut mereu parte de oameni minunați, care au fost alaturi de noi la timpul potrivit și poate de aceea întoarcerea a fost oarecum ușoară. Am ales România, pentru că, alături de soțul meu, tatăl copiilor mei, am hotărât să ne numărăm printre cei care dau o șansă acestei țări, șansă pe care puțini o mai dau. Nu condamn pe nimeni pentru alegerile făcute! Am ales România pentru că, am știut că undeva, cineva sau ceva, merită această șansă.
De când s-a născut Ioan-Alexandru, ne rugăm că Dumnezeu să ne arate cele mai bune căi prin oameni, care la momentul potrivit, îi vor oferi copilului nostru, șansa la o viață normală. Poate părea aberant ce spun, dar în ciuda bolii, noi chiar suntem o familie norocoasă. De ce? Pentru că în lume chiar există boli care nu au încă leac, iar singura șansă la viață a copiilor români, încercați de astfel de boli, este străinătatea. Noi am vrut, indirect, să cedăm acest loc unui copil care chiar nu poate fi salvat aici.
România ne-a ales pe noi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu