Teodora a crescut - final de grădiniță

Atât de multe aș putea spune și totuși inima mă îndeamnă să nu o fac decât doar pentru ea, doar în momentul intimității noastre.

Este un sentiment frumos să împărtășești cu toată lumea momente din viața ta,fie ele frumoase sau mai puțin frumoase. Dar există și momentele minunate pe care doar familia, doar în sânul familiei trebuie trăite.

Gânduri la final de an școlar, a primului mare final din viața ta? Suntem foarte mândrii de tine, dragă Teodora. Tot ce ne putem dori pentru tine, ca părinți, este să crești și de acum la fel de frumos. Să fi mereu curioasă, să sporești în istețime și învățătură pe măsura fiecărei etape a vieții. Să fi bună și înțelegătoare, să apreciezi fiecare lucru și moment, să lupți pentru visele tale, să nu renunți niciodată!

Nu putem să te asigurăm că va fi simplu, dar va merita fiecare efort. Tu ști că totul se obține prin muncă, dar uneori această muncă va fi mai grea. Totul depinde de tine, de dorința ta de a crește frumos și de dorința de a demonstra încă o dată că, esențele țări se află în sticluțe.

Îți dorim tot binele acestei lumi și rugăciunile noastre să te țină mereu pe drumul cel mai bun. Te iubim!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el. V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”. „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței. Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu? Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru. Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

Cu mămica la povești - Episodul 1

Dragă mamă, mi-a luat ceva timp să ajung să mă țin de promisiune să vin să stau de vorbă cu tine. Trădătorul... Hoțul... Este timpul... Și nu doar al meu. Al multor mame de pe acest pământ. Poveștile acestui micuț proiect le voi intitula simplu: „Episodul...”. Astăzi, avem primul episod cu si despre o mamă care dorește să fie mâine, mai bună decât astăzi (care de fapt este visul oricărei mame), doar că ea este fetița, adolescenta, studenta, fiica, prietena, sora și acum soția și mama, care face asta zi de zi, de când se știe. Și tot în același trup se află cea care m-a ridicat și m-a susținut de foarte multe ori. Dragă prietenă, de vorbă cu tine aș sta nopți întregi. Să ne aducem aminte de copilărie, de filosofia tinereților apuse. Am crescut prea repede, dar mi-ai rămas adânc cuibărită în suflet și în gând. Îți mulțumesc că astăzi, după atâta timp uitat într-un cufăr, ai acceptat să te deschizi și să mă sprijini în urcușul meu. Mai multe nu mai spun. Sunt lucruri

Viața, cu trei minuni

Faceți căutări pe acest blog