Treceți la conținutul principal

Pentru că despre ei este vorba


  Născându-mă într-o familie cu cinci copii, mereu am visat ca și eu să am o familie mare.

Am ajuns și acest timp, dar acuma cred că sunt suficienți trei copii. Copil fiind, nu am realizat cât de greu le este părinților și mai ales mamei, să se împartă în atâtea locuri. Acum simt pe pielea mea cum este.

Problema apare atunci când mai cresc. Caractere diferite, nevoi diferite și tu ești doar una 😅 Una, dar mare 😁 Mare pentru că așa te văd ei, chiar dacă tu poate ai zile în care te usuci pe picioare. 

Oricum, treaba trebuie să meargă și vrând- nevrând, trebuie să ajungi în toate colțurile casei unde sunt copiii. 

TREI MINUNI. Trei, dar parcă avem o armată în casă. Plini de energie. De fapt, pe cel mai mic nu pot încă să-l încadrez la genul acela de energie, are felul lui de energie de care am să vă povestesc într-o altă postare, deși la cum îmi cunosc minunile, pot face pe puțin câte o postare despre fiecare în parte! Și chiar așa voi face la un moment dat. 

Primele două minuni, două prințese, T și D, au conexiunea aceea splendidă și totuși șocantă, încă din prima zi când s-au cunoscut la maternitate. Se iubesc mult, au perioade când orice ar fi, nu stau una fără cealaltă, când numai împreună vor să se joace, când știu și își doresc să împartă totul, când duc dorul unei îmbrățișări și perioade în care aș chema pompierii și mascații să mă ajute la gestionarea conflictelor dintre ele🙈

Prințul I-A, deține titlul de mezinul casei. Deși, dacă am lua în considerare toți membrii familiei, adică și animalele de companie, motanul Olaf, ar fi cel mai mic. Dar deocamdată, rămânem doar la noi, la ei, subiectele și motivele pentru care astăzi scriu. 

Și pentru că această postare am gândit-o ca o prezentare generală a copiilor mei mai spun doar atât: 

T=sensibilă

D=perseverentă

I-A=luptător

Voi cum îi caracterizați pe ai voștri copii? 🤗




Comentarii

  1. 🤣cu întârziere, dar uite:
    I=guraliv dar cu o inima mare
    D=căpoasă dar curajoasă
    B=irascibil dar cu logică
    imbatabilă
    C=timid dar răbdător
    N=răsfățată dar înțelegătoare
    C=bătăioasă
    A=sensibilă
    R=curios

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cu mămica la povești - Episodul 3

„Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” Friedrich Nietzsche           „Zâna Scutecel” actuala „Zanana”... Așa este cunoscută Ana Ivan, cea de-a treia mămică a minusculului meu proiect deși, cu fiecare lună care trece și cu fiecare poveste pe care o primesc pe email, proiectul meu crește și eu cu el.      V ă mărturisesc că Ana, a fost inspirația mea pentru acest blog. M-am regăsit mereu în tot ceea ce scria și mai ales în... „ Viața cu 3 copii și scrisul ca terapie”.      „Sunt Ana (de câte ori mă prezint, în capul meu mereu răsună „ce nume simplu” așa cum cântă Tudor Chirilă într-una din melodiile sale), am 40 de ani, 3 copii, un soț și 2 căței.      Cam așa ne prezentăm la modul general atunci când povestim cuiva de noi, nu?      Dar dincolo de aceste lucruri pe care le am în jurul meu, sunt Ana, un suflet de copil care nu a crescut dincolo de 14 ani, care iubește viața, iubește să scrie de la 8 ani (de când scriam poezii și scenarii de film) și care abia după 35 de ani și-a gă

Cu mămica la povești - Episodul 4

  Din moment ce am devenit mamă de copil special, am ajuns să cunosc multe mame puternice și pe copiii lor luptători. Adevărate minuni pe acest pământ! Două dintre aceste minuni sunt Emilia și fiica ei Agnes, de care v-am mai povestit într-un  articol . Astăzi, vine să vă spună chiar ea povestea și sper să vă ofere și vouă, așa cum mi-a oferit mie, curaj și putere să luptați pentru visul vostru, dar mai ales pentru copilul/copiii voștri. „Îți mulțumesc mult, Ioana, pentru provocarea lansată. Mă simt onorată să răspund cu entuziasm solicitării tale. Să fii mamă de 3 copii și să aduci comunității un plus de valoare, e mare lucru.  Eu sunt Emilia, am 36 de ani, un copil special și un soț ( c-așa-i modelul ♥️♥️♥️), o familie numeroasă minunată și prieteni in multe colțuri ale lumii. De mică am fost atentă la relațiile interumane și extrem de sociabilă. La bază sunt învățătoare, apoi absolventă de Sociologie si un master pe dezvoltare comunitară. Pentru că învățarea nu e niciodată suficien

32 de ani și gândurile mele despre viață

Astăzi, este o zi specială. Se spune că femeile nu trebuie întrebate de vârstă, dar nici ele nu trebuie să o dezvăluie. Am fost de multe ori numită „copilul de 14 ani” chiar dacă eu aveam 20, „copilul cu copii”, „mamă foarte tânără”; nu m-au deranjat aceste afirmații.  Recunosc că în multe chestiuni de viață am fost o grăbită, probabil pentru că am vrut să demonstrez că pot.  Cui? Nici astăzi nu știu.  Mie? Probabil.  Remușcări pentru că m-am grăbit? Da!  Cu toate acestea nu m-am oprit. Am fost mereu persoana care a vrut mai mult de la ea, în primul rând. Dar și persoana care s-a încrezut mult în oamenii care nu au meritat. Am suferit și nu m-am vindecat total, încă. Dar am avut mereu o CREDINȚĂ aparte; iertarea și uitarea vin cu timpul. Nu mă mai grăbesc!  Am învățat că momentele trebuie savurate mai mult și sunt mult mai frumoase când sunt spontane. Pregătirea, programarea, nu se vor plia mereu pe momentul pe care îți dorești să îl trăiești.  Spontan este și acest articol. M-am trez