Am ajuns și acest timp, dar acuma cred că sunt suficienți trei copii. Copil fiind, nu am realizat cât de greu le este părinților și mai ales mamei, să se împartă în atâtea locuri. Acum simt pe pielea mea cum este.
Problema apare atunci când mai cresc. Caractere diferite, nevoi diferite și tu ești doar una 😅 Una, dar mare 😁 Mare pentru că așa te văd ei, chiar dacă tu poate ai zile în care te usuci pe picioare.
Oricum, treaba trebuie să meargă și vrând- nevrând, trebuie să ajungi în toate colțurile casei unde sunt copiii.
TREI MINUNI. Trei, dar parcă avem o armată în casă. Plini de energie. De fapt, pe cel mai mic nu pot încă să-l încadrez la genul acela de energie, are felul lui de energie de care am să vă povestesc într-o altă postare, deși la cum îmi cunosc minunile, pot face pe puțin câte o postare despre fiecare în parte! Și chiar așa voi face la un moment dat.
Primele două minuni, două prințese, T și D, au conexiunea aceea splendidă și totuși șocantă, încă din prima zi când s-au cunoscut la maternitate. Se iubesc mult, au perioade când orice ar fi, nu stau una fără cealaltă, când numai împreună vor să se joace, când știu și își doresc să împartă totul, când duc dorul unei îmbrățișări și perioade în care aș chema pompierii și mascații să mă ajute la gestionarea conflictelor dintre ele🙈
Prințul I-A, deține titlul de mezinul casei. Deși, dacă am lua în considerare toți membrii familiei, adică și animalele de companie, motanul Olaf, ar fi cel mai mic. Dar deocamdată, rămânem doar la noi, la ei, subiectele și motivele pentru care astăzi scriu.
Și pentru că această postare am gândit-o ca o prezentare generală a copiilor mei mai spun doar atât:
T=sensibilă
D=perseverentă
I-A=luptător
Voi cum îi caracterizați pe ai voștri copii? 🤗
Comentarii
Trimiteți un comentariu