Pandemia, un vis urât

 

     La început de drum cu acest blog, mi-am propus să postez în fiecare zi. Ceva. Orice. Oricât de mic. 

Din păcate, ziua de ieri a trecut ca vântul, încărcată de foarte multe lucruri de făcut, telefoane de dat, alte lucruri de programat. Cumpărături, mâncare, curățenie, că doar se apropie un sfârșit de săptămână încărcat cu și mai multe de făcut, cu musafiri de primit.

Pentru că am născut de ceva vreme, dar și pentru că pandemia nu ne permite să facem întâlniri colosale, căci neamul este mare😁, fiecare și-a făcut programare, așa ca la medic😅 Toți vor să ne vadă, toți vor să-l cunoască pe noul membru al clanului 😎 așa că este rost de musafiri dragi sufletului nostru, cel puțin o dată pe săptămână, doar din familie.

Pandemia, ne-a lovit tare de tot, pe toți și sunt convinsă că la un moment dat, fiecare dintre noi, a încercat să facă ceva ca să ușureze puțin povara restricțiilor, dar să nu încalce regulile.

Noi sincer am trecut puțin cam greu peste perioada restricțiilor. Noi, adulții, munceam, a fost atuul adultului, dar copiii. Copiii, părerea mea, au fost cei mai chinuiți, cei mai loviți. Dorința lor de aventură, setea lor de cunoaștere le-a fost suprimată. Locuiam încă la bloc. Nu aveam curte, nu aveam balcon...noroc pe bunicii materni, unde mai evadam din când în când.

Nu vreau să învârt prea mult cuțitul în rană. Scriu aceste rânduri, pentru că ieri, cu toate că am avut multe de făcut și în multe locuri de ajuns, după-masă, când ne-am strâns cu toții acasă, copiii au ieșit în curte, s-au jucat până la apus și a fost tare frumos. Printre oale, mâncăruri și cârpe de praf, haine de întins și timp cu nou-născutul, am furat și clipe cu prințesele în curte. Atunci am realizat cât de greu a trecut timpul și cum la un moment dat, în perioada când restricțiile erau multe și grele, ajungeam chiar să ne împărțim familia în două, chiar trei, căci nu ne mai suportam. Și ca noi au fost mulți!

Ce am făcut mai exact? Am colorat muuuult, am decupat, am pictat, ne-am jucat fel de fel de jocuri de masă, ne-am uitat la televizor dar numai la programe în care nu auzeam din 10 în 10 minute știri despre Covid, am citit, ne-am rugat, ne-am și certat, am modelat plastelină, am implicat fetele în activități casnice. Ce am face dacă am fi închiși iar sau dacă am putea da timpul înapoi? Ne-am muta la casă mai repede, clar!

Voi cum ați petrecut timpul și ce ați face acum, după ce ați acumulat ceva experiență, dacă ar fi să ajungem iar la restricții maxime?

Dar ce ați face, cum ați trăi, dacă totul ar reveni la normal?