Treceți la conținutul principal

Despre vaccinare


Cu puțin timp înainte de a împlini frumoasa vârstă de 30 de ani, am devenit mamă pentru a treia oară.

Încă de la primul copil mi-am spus că nu voi rata nici un vaccin obligatoriu. Cu cea mare am reușit, de ce? În perioada aceea locuiam în Germania. 

Plecată inițial pentru studii, mi-am cunoscut acolo soțul, român din Cluj-Napoca, ne-am căsătorit și primul nostru copil s-a născut acolo. Grija lor pentru tot ce îi înconjoară, dar mai ales pentru sănătatea lor, clar ne-a făcut și pe noi să acceptăm mai ușor tot ce ni se deschidea în față.

Dar am hotărât să ne întoarcem în țară. Al doilea copil a fost ca un cadou de bun venit să spun așa. De fapt, fiecare din copii noștri, au avut un scop bine definit de Dumnezeu și au apărut în viața noastră atunci când trebuia, atunci când înclinam spre îndoială și deznădejde, ca să ni se arate încă o dată că puterea divină este mare și că trebuie să ne încredem în ea cu toată ființa noastră.

De ce am ales să abordez tema veccinării? Pentru că, cu al doilea copil, din neatenție, din neștiință, din proastă informare, nu știu nici azi, am trăit două săptămâni de groază, atunci când acesta s-a îmbolnăvit: infecție cu Rotavirus. Spitalul ne-a fost casă și nesomnul, plânsul, conștiința că mi-am condamnat copilul la chinuri, au fost "sfetnici loiali". Am ratat vaccinarea. Am fost distrasă. Am așteptat să mi se spună de medic ce vaccinuri conține grila de vaccinare obligatorie din România, așa cum o făcuse medicul din Germania și nu am fost nici măcar o dată cu gândul că un vaccin vital, se poate afla în afara acestei grile și astfel am dat greș. 

De atunci mi-am promis că de voi mai avea un copil, voi fi atentă la acest aspect și nu voi ezita vaccinarea contra acestui virus nemilos cu ai noștri copii.

Astăzi am avut această ocazie. A fost pregătită încă de la nașterea copilului. Sunt liniștită. Cu toate că știu că nu vom scăpa de reacțiile adverse (febră, agitație), un lucru știu sigur, voi fi mai liniștită pe viitor. Chiar dacă copilul meu se va îmbolnăvi, știu că forma pe care o va face, vă fi una mult mai ușoară. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lectura și coloratul - călătorii spre relaxare, cunoaștere și creativitate

                 Într-o lume în care tehnologia ne acaparează tot mai mult timpul, lectura și coloratul rămân două activități simple, dar profund benefice pentru minte și suflet. Fie că este vorba despre o carte captivantă sau o pagină de colorat cu detalii fine, ambele contribuie la dezvoltarea personală, emoțională și intelectuală.     Lectura  nu este doar o activitate școlară sau un hobby pentru cei pasionați de cărți, ci este o adevărată poartă către lumi imaginare și către cunoaștere. Este o formă de îmbogățire personală care începe din copilărie și nu se termină niciodată. Prin povești, copiii exersează imaginația, învață să-și exprime emoțiile, să înțeleagă lumea din jur. Adolescenții descoperă idei, concepte și modele, iar adulții se regăsesc, se liniștesc, reflectează.     Fiecare carte ne oferă o călătorie unică, simplă la început, dar atât de valoroasă pe parcurs. Lectura este hrana minții, iar benefi...

Recomandări de cărți pentru copii, cu tematică de iarnă și Crăciun

       De șapte ani profesez ca bibliotecar și îmi place foarte mult ceea ce fac.      Meseria de bibliotecar este una esențială în societatea noastră, având un rol important în păstrarea și transmiterea cunoștințelor. Bibliotecarii sunt profesioniști care se ocupă cu organizarea, gestionarea și păstrarea cărților și a altor materiale documentare, asigurându-se că acestea sunt accesibile celor care le doresc. De asemenea, bibliotecarii ajută utilizatorii să găsească informațiile de care au nevoie, oferind sfaturi și recomandări în legătură cu cărțile și resursele disponibile.      În plus față de rolul lor administrativ, ca bibliotecar școlar, sunt adesea implicată în activități educaționale, organizând evenimente, cluburi de lectură sau programe pentru copii și adolescenți, pentru a stimula dragostea pentru lectură și învățare. De asemenea, cu tehnologia în continuă evoluție, meseria de bibliotecar s-a diversificat, iar mulți biblioteca...

Atrezie esofagiană - un an și jumătate de speranță și credință

      Primul an din viață! Ce frumos sună.  Primul an din viața ta a fost special, așa ca tine, cu bucuriile și tristețile lui. A fost frumos pentru că a fost al tău. Dar este tare greu să dau timpul înapoi, la ziua care ne-a decis viața mai mult ca niciodată.   A fost un an cu multe suișuri și coborâșuri. Cu multe lacrimi și semne de întrebare. Cu vizite la tot felul de medici și clinici și cu tratamente care mai de care. Dar cel mai important este că am rămas împreună, CINCI inimi, care bat la unison. CINCI suflete călcate în picioare, dar nu zdrobite. CINCI rugăciuni neîncetate către Dumnezeu.   Am ales să scriu iar despre boala ta, pentru că, nu este ușor să lupți cu boala. În acest an am învățat că, treci mai ușor peste ea dacă ajungi să o spui și celor din jurul tău, dacă accepți ajutorul medicului, familiei etc. Consider că indiferent de boală, că ești copil sau adult, ea nu trebuie să crească în tine și tu să joci teatru. Trebuie să o spui. Să o fac...