Despre mulțumire și încă ceva...

   Numele acestui articol spune totul și totuși simt că nu este suficient. Acest articol este special pentru voi, cititorii mei! 

  Aici și acum, doresc să vă mulțumesc pentru că atunci când ați ales să citiți articolele, ați ales să trăiți, mai intens, alături de noi. 

    Am spus și voi mai spune, articolele pe care le scriu nu sunt neapărat demne de urmat, în cazul în care este un articol despre "ce fac și cum fac", sau cele în care spun părți din viața noastră de familie să fie oarecum "hai că ne este milă". Sunt articole pe care, în alte moduri oricum le scriam, pentru că îmi place să scriu, pentru că prin scris am ajuns să mă descarc mai mult și mai eficient. Asta sunt! Sunt articole prin care, intenția mea a fost și va fi, să îmi înfrâng ale mele temeri și să lupt pentru oamenii cărora le este frică să își spună povestea, cărora le este frică să dea ochii cu lumea din noua postură, din cauza răutății și a discriminării. Eu am reușit, vreau să reușească și ei! 

    Deși se spune să nu privim la trecut, eu am altă gândire despre ce poate însemna trecutul: Trecutul te-a făcut omul de astăzi! Toți avem ceva de învățat din trecut, toți am ajuns ziua de astăzi pentru că am avut un trecut, prezentul va deveni și el trecut și tot ce facem acum, va fi definiția omului de mâine. Viitorul poate devenii cea mai mare mulțumire a prezentului. Depinde de noi și de acțiunile noastre! 

   De la trecut am învățat că este bine să prețuiești prezentul, să îi mulțumești lui Dumnezeu, pentru fiecare secundă pe care o mai acordă. Am învățat că poți face multe, dar nu toate îți sunt de folos, cu toate că, și lucrurile, acțiunile, întâmplările, nefolositoare, devin ca prin minune ceva folositor, ceva de la care ai de învățat.

  De la trecut am învățat să prețuiesc oamenii care îmi ies în cale, chiar dacă o fac doar pentru câteva clipe, zile, luni, ani sau pentru veșnicie. Iar dacă este ca ei să nu rămână în viața ta pentru atâta timp cât ai fi vrut tu, să nu te superi pe ei, pentru că ei pleacă pentru a face loc altor oameni care îți vor aduce și mai mult folos sufletesc, trupesc sau material. Dar nu în sensul de a profita în modul negativ de prezența lor în viața noastră, ci de a lua și a rămâne de la ei cu ce este mai bun, de a accepta mâna de ajutor pe care ei doresc să o dea, de a înțelege motivul pentru care ei sunt lângă noi și de a avea curajul să mergem mai departe.

       Vă mulțumesc dragi cititori, pentru că ați rupt puțin din timpul vostru și prin asta mi-ați dat mai mult curaj!