De cele mai multe ori, în viața noastră de mămici, mai ales acum când avem la dispoziție atâtea resurse de informare, căutăm diverse metode de organizare a timpului și a casei, diverse metode de parenting, fel și fel de activități prin care să ne câștigăm copiii. Toate acestea pentru că, fie noi am rămas fără idei, fie pentru că nu mai dau roade metodele noastre, dar și pentru că ne gândim că dacă alte mămici au reușit, vom reuși și noi. Problemele apar atunci când ajungem la concluzia că nici metodele altor mămici nu ne mai sunt de ajutor, nu mai satisfac nevoile noastre și ale celor dragi.
În ultimele săptămâni, în aceeași situație am fost și eu. De fapt, încă nu pot spune că sunt perfect zen și că toate s-au rezolvat ca prin magie. Până la urmă am realizat că pierd timp prețios căutând fel și fel de „ajutoare” și că soluțiile adevărate sunt în mâinile mele. Dar asta nu înseamnă că nu voi mai căuta sau cere păreri și de acum înainte.
Ideea este următoarea. Cu siguranță multe din cele găsite pe internet sau sfaturile primite de la alte mămici pe care le cunosc personal și care fac parte din familie sau din cercul de prieteni, m-au ajutat mai mult sau mai puțin. Sunt sigură că la fel se întâmplă la fiecare mămică. Ce vreau să spun este că, multe din aceste sfaturi, personal, am avut perioade în care nici măcar nu stăteam să le analizez puțin. Mi se ofereau, le primeam și le puneam în practică și clar rezultatul era sau nu eficient.
Am avut perioade în care mă frământam foarte mult din cauza nereușitelor și mă întrebam unde greșesc?
Ei bine, greșeam acolo unde uitam să mă gândesc la mine și familia mea. Greșeam acolo unde, în disperare de cauză și dorința de a realiza cât mai repede un lucru, o situație, uitam să analizez, uitam că nu tuturor ni se potrivesc aceleași lucruri, uitam că suntem diferiți. Eșecul devenea inevitabil!
Goana după rezolvare rapidă, goana după rezultate imediate, goana după ceva ce nu îmi dădeam seama că pur și simplu nu se potrivește cu mine și familia mea, goana după perfecțiunea întruchipată, mă epuizau!
STOP am spus de curând, dar sper că nu târziu! De ce? Pentru că efectiv am ajuns să fac multe lucruri mult prea mecanic, pentru că nu mă mai înțelegeam cu membrii familiei, pentru că veșnic eram obosită, pentru că am uitat de Dumnezeu. Pentru că am ales să trăiesc doar pe fugă și de dragul unor momente scurte de fericire și pentru situații de fațadă.
Chiar astăzi, povestind cu o prietenă, care are mai mulți copii ca și mine, dar care este la o distanță destul de neaccesibilă zilnic sau cel puți lunar, îmi spune:
„D: Ioana dragă, ai prietene cu mulți copii, cu care să te înțelegi și să te vizitezi cât de cât regulat?
Eu: Nu!
D: Ei bine, cu toate astea, nu mă abțin și îți spun. Nu te am și nu mă ai aproape. Dar eu când am musafiri, mai ales pe ne pusă masă, strâng, fac totul de fațadă. Sincer! Dar numai de fațadă. Însă în mintea mea văd toate neregulile. La început chiar îmi făceam griji că poate văd și musafirii ceea ce este doar în minte mea. Ha ha! Ce naivă! Dar apoi m-am învățat minte. Așa că îți spun să nu faci ca mine, fă cum crezi tu, cum îți este ție bine, dar orice ar fi nu te aduce singură în momente de epuizare, nu îți reproșa nimic. Nu juca teatru! Dacă ești obosită și clar se va vedea la un moment dat și ți se și spune, asta este. Totul este așa cum este. Nu încerca ca mai apoi să te dai peste cap să nu mai fi obosită prin te miri ce modalități, ci pur și simplu te duci și te odihnești. Fără să te simți frustrată că cineva te-a văzut obosită și epuizată și oare ce va spune acum despre tine. La fel se întâmplă și când vine vorba de organizarea casei și a timpului petrecut cu familia. Fă doar ceea ce are rost, doar ceea ce vă aduce liniște, petrece cât mai mult timp de calitate cu toți cei dragi, adună amintiri frumoase, căci astea sunt lucrurile și sentimentele ce vor conta peste ani!”
Și așa și este!
Ce pot oferi? Ce-mi pot oferi?
Tot ce mă face fericită, tot ce mă conectează cu familia și ne ține uniți, tot ce contează pentru viitor! Restul sunt doar elementele din spatele scenei vieții fiecăruia dintre noi și sunt detaliile care la un moment dat își vor găsi rezolvarea. Însă copii cresc, noi îmbătrânim și important este să rămânem cu cele mai minunate imagini despre ai noștri copii, să ne aducem mereu aminte de cele mai mari și chiar și de cele mai mici realizări ale lor, să ne oferim clipe de tandrețe lângă persoana iubită și să ne dezvoltăm armonios. Fără acestea nu vom avea nici viață nici casă ordonată!
Comentarii
Trimiteți un comentariu