Viața, cu trei minuni

    Dragă mamă, mi-a luat ceva timp să ajung să mă țin de promisiune să vin să stau de vorbă cu tine. Trădătorul... Hoțul... Este timpul... Și nu doar al meu. Al multor mame de pe acest pământ.      Poveștile acestui micuț proiect le voi intitula simplu: „Episodul...”.   Astăzi, avem primul episod cu si despre o mamă care dorește să fie mâine, mai bună decât astăzi (care de fapt este visul oricărei mame), doar că ea este fetița, adolescenta, studenta, fiica, prietena, sora și acum soția și mama, care face asta zi de zi, de când se știe. Și tot în același trup se află cea care m-a ridicat și m-a susținut de foarte multe ori.      Dragă prietenă, de vorbă cu tine aș sta nopți întregi. Să ne aducem aminte de copilărie, de filosofia tinereților apuse. Am crescut prea repede, dar mi-ai rămas adânc cuibărită în suflet și în gând. Îți mulțumesc că astăzi, după atâta timp uitat într-un cufăr, ai acceptat să te deschizi și să mă sprijini în urcușul meu.      Mai multe nu mai spun. Sunt lucruri

  PRIMA PARTE - Mică introducere despre lectură și fișa de lectură  Atunci când citim cărți, este bine să reușim să notăm undeva câteva idei esențiale despre povestea/cartea citită. Acest lucru ne va ușura căutarea atunci când dorim să ne reamintim dacă am citit cartea și ce subiect dezbate, dar ne va ajuta și la recomandări.  Indiferent de vârstă, acest pas este foarte important pentru că, în cazul cărților pentru adolescenți și adulți, volumul de informație este unul mult mai mare decât la cărțile pentru copii și ne ajută să ținem minte firul poveștii, mai ales dacă suntem mari devoratori de cărți. Ideal ar fi să notăm, titlul, autorul și editura, rezumatul și în funcție de preferințe, citatul/citatele preferate, cuvinte noi etc.  Pentru unii dintre noi această activitate, ni se poate părea cunoscută. Suportul pe care se pot nota informațiile enumerate mai sus se numește „Fișă de lectură”. Voi folosiți această metodă?  În ultimii ani m-am axat mai mult pe promovarea lecturii în rându

Astăzi, este o zi specială. Se spune că femeile nu trebuie întrebate de vârstă, dar nici ele nu trebuie să o dezvăluie. Am fost de multe ori numită „copilul de 14 ani” chiar dacă eu aveam 20, „copilul cu copii”, „mamă foarte tânără”; nu m-au deranjat aceste afirmații.  Recunosc că în multe chestiuni de viață am fost o grăbită, probabil pentru că am vrut să demonstrez că pot.  Cui? Nici astăzi nu știu.  Mie? Probabil.  Remușcări pentru că m-am grăbit? Da!  Cu toate acestea nu m-am oprit. Am fost mereu persoana care a vrut mai mult de la ea, în primul rând. Dar și persoana care s-a încrezut mult în oamenii care nu au meritat. Am suferit și nu m-am vindecat total, încă. Dar am avut mereu o CREDINȚĂ aparte; iertarea și uitarea vin cu timpul. Nu mă mai grăbesc!  Am învățat că momentele trebuie savurate mai mult și sunt mult mai frumoase când sunt spontane. Pregătirea, programarea, nu se vor plia mereu pe momentul pe care îți dorești să îl trăiești.  Spontan este și acest articol. M-am trez