Viața, cu trei minuni

      Continuăm seria de gânduri bune și mulțumiri, pentru toate mamele curajoase care, prin hobby-ul lor, fac viața mai frumoasă a altor mame și pentru toate micile afaceri românești, cu care noi am intrat în contact. Tot prin aceste rânduri las aici, dovezile mâinilor dibace și recomandările mele, care sper să vă ajute să creșteți frumos.    Pentru că, în ultimul an, familia noastră s-a mărit cu două necuvântătoare, un mic cadou merită și ele😁 Am decis să le facem câte un medalion cu numele lor, numele familiei și numărul de telefon la care putem fi contactați în cazul în care se pierd. Clar, pentru devotamentul și buna dispoziție pe care ni le oferă, nu meritau orice fel de medalion. Așa am apelat la Andreea, alias  BuzduBijoux , care ne-a ajutat să le oferim animăluțelor noastre de companie, adevărate bijuterii.    Am revenit cu comenzi și la vechile prietene  Andreea  și  Daniela  🥰   Timea și al ei Butterfly ,...

  Atunci când am decis să țin un blog, mi-am asumat un risc destul de mare aș spune, din pricina faptului că eu, cea căreia nu-i place să-și expună viața, totuși am făcut-o. Am făcut-o pentru că era o terapie, pentru că mă eliberam de negativism și pentru că experiențele mele doream să le știe și alte mame, doar ca să le pot ajuta cumva, cândva.  La un an și jumătate a venit o altă provocare. Să mă „duelez” cu bloggerii României. Am luat-o ca pe o redescoperire a mea, ca pe o nouă etapă în a învăța ceva nou.  Nu am crezut că poate fi atât de greu. De fapt, cred că a fost mai greu din pricina faptului că nu am avut o experiență adecvată. Să scriu pur și simplu tot ce simt, așa cum îmi vine, că este fericire sau este supărare, nu se poate compara cu ceea ce a trebuit să scriu în competiție. Nu am vrut neapărat să câștig, dar modul de redactare al articolelor a fost mult diferit. Mai mult, trebuia să urmez anumite cerințe care nu mă încântau și care îmi limitau oarecum felu...

  Sursa foto: Băneasa.ro  Acest articol, ultimul din competiția SuperBlog 2022 , ar fi trebuit să fie o rețetă al celui mai râvnit preparat al familiei, la masa de Crăciun.   Din păcate eu nu pot oferi această rețetă, pentru că nu prea gătesc. Fac și dulciuri de casă sau mai bine spus, ofer și dulciuri de casă copiilor mei, dar cel mai des nu sunt făcute de mine.  Și încep criticile...! Asta este! Atât pot unii.  Acest articol nu este pentru a arăta ce știu și cât știu la capitolul gătit. Este despre dragostea pe care o pun în fiecare preparat și chiar dacă sunt genul de părinte care nu oferă alternative la mâncare, știu că desertul va fi mereu devorat, doar pentru că fac doar ceea ce este foarte apreciat: clătitele și brioșele. Avem chiar o tradiție în familie: ziua de joi este ziua clătitelor.  Crăciunul ce ne bate la ușă, este al doilea în formulă de cinci, respectiv 7 (cu bunicii) și va tot crește. Temelia suntem noi cinci, punctul de plecare al dr...