Viața, cu trei minuni

  Societatea în care trăim este din ce în ce mai atacată de situații care ne fac să ne separăm, care ne fac să uităm de cei cu care petreceam atât de mult timp împreună încât nu mai vedeam viața fără ei. Prieteni, rude, colegi, pe toți i-am pus „la colț”. De cei aflați în suferințe nu mai spun. Am ajuns în stagiul în care luptăm doar pentru noi.   Nu o spun ca un reproș sau un fel de „te cerată mama pentru prostia pe care ai făcut-o”. O spun ca o realitate, ca un moment pe care și eu îl trăiesc. Nu facem acestea toate din răutate (sunt care au făcut-o și o vor face în continuare, indiferent de starea națiunii); eu vorbesc aici de fuga noastră continuă, de faptul că mereu spunem că „nu avem timp, hai să o lăsăm pe săptămâna viitoare”. Suntem atât de obosiți...   Cu toate acestea, în puținele secunde de respiro pe care le mai trăim, este posibil să realizăm că nu facem bine, ne dorim să schimbăm ceva în viața noastră, avem un moment de elan și de îndreptare spre această sch...